Era în mai, o noapte înstelată
Când ne-am întâlnit și ne-am cunoscut,
El mi-a șoptit cu fața-mbujorată:
– Ești prima jună care te-am iubit!.
Trecur-așa vreo câțiva ani de zile
Și eu simțeam că-i cel mai fericit,
Primeam cu drag, plină de mulțumire
Ce zeul dragostei ne-a dăruit,
Era în mai..
Dar într-o noapte crudă, blestemată,
Mi-a venit așa, ca din senin
Să intru-n crâșma cea întunecată
Să-mi tulbur mintea și să beau un vin.
De-atâta dor și-a vinului putere
Am scos cuțitul, inima i-am luat
Din pieptul celui ce-mi fura iubirea,
Din pieptul celui care m-a trădat,
Era în mai..
Dar stând așa, privind la el în sânge,
La cel ce-n gheara morții se zbătea,
Deodată văd că inima îmi plânge
Că-n loc de el fratele lui era.
Eu simt că viața-mi este pe sfârșite,
Că soarta mă trimite lângă el,
Copiii plâng pe drumuri neștiute
Acum s-a rupt de tot al meu inel.
Sensul versurilor
Piesa descrie o poveste de dragoste care se transformă într-o tragedie. O femeie, înnebunită de gelozie și trădare, ucide pe cel pe care îl credea amant, doar pentru a descoperi că a ucis, de fapt, fratele acestuia.