Lună

Duiliu Zamfirescu – La Lună

de

E noaptea caldă. Stelele uşoareClipesc din gene, line, depărtate.Pe iazul morii apa nu mai bate;Pe dealuri focul cel din urmă moare.Privind pe ceruri căile stelate,Adorm în lumea lor fermecătoare.În somn răsare luna gânditoareŞi umple bolta de singurătate.O simt cum trece, clară, tot mai clară,Pe-nchipuitul arc al hemisferei;O simt, dar nu o pot privi-n afară.Această nouă … Citește mai mult

Veronica Micle – Și Dacă-un Dor…

de

Și dacă-un dor mai simt în pieptCând se ivește luna,E ca să nu te mai așteptȘi azi ca-ntotdeauna.Și mângâieri de mai pot fiUnei vieți de jale,Ar fi de-a nu te întâlniNici când în a mea cale.Iar fericită de eramSă fiu în asta lume,Pe tine nu te cunoșteamNici îți știam de nume.

Duiliu Zamfirescu – Amurg

de

Se lasă noaptea, limpede și caldă;Răsare luna palidă pe cer,Punând pe valuri brațe ce se scaldăȘi-n toată firea aer de mister.Pe-un soclu rupt, o veselă bacantăȘi-nvăluie, de două mii de ani,În haina umbrei, pururi elegantă,Splendoarea umerilor diafani.Mişcând din flamuri, vechile trireme,Adorm în pacea lungului amurg,Înfiripând un vis din altă vreme:Izbânzile lui Hermes Demiurg.La umbra lor, … Citește mai mult

Dumitru Iacobescu – Noapte Fantastică

de

Pe străzi necunoscute mă duc la întâmplare;În juru-mi: negru, negru,Un negru fin și umed ca un adânc de mare.Arare, la răspântii, vreun felinar ursuz,Dormind pe-un vârf de poartă,Cu inima voalată de o tristețe moartă,Prin care stăpânește odihna – doar amanțiiȘi șoarecii vegheazăȘi-n juru-mi: negru, negru.Dar iată că se rupe o aripă de norȘi luna bosumflată … Citește mai mult

Lucian Blaga – Ecourile

de

Târziu. Pe boltă, trei pătrari de lună:E ca o floare mare, galben-dezvălităPe care vântul a despoiat-o de o petală.Eu trec prin singuratica cetateȘi-aud răsunetele pașilor mei rari,Sinistre cum se suie – ca niște lunatici –Pe acoperișe și pe vârfuri de biserici.Aud răsunetele pașilor mei rari,Cum își lovesc de ziduri frunteaȘi cum răsun-apoi din nou:Mai slab, … Citește mai mult

Dimitrie Anghel – Liniște

de

Cât de sfioasă crește noaptea, palidă-n cet din scară-n scarăȘi câtă liniște se lasă; pe cer grămézile de steleRăsar ca niciodată parcă, iar luna plină printre ele,S-alege albă și scânteie ca un ban nou într-o comoară.Lângă habuz, leandrul fraged din când în când aruncă-o floare,Iar apa-nrumenind o clipă, când își reface-oglinda-n lună,În loc de-o floare … Citește mai mult

Dimitrie Anghel – Omul Din Lună

de

Privesc o semuire de om în discul lunii,Un chip bizar ce râde, privind de sus pământul,Un râs amar și straniu ce-l au numai nebunii,Și morții, când pe buze li-a-ncremenit cuvântul.E-un om cu bună seamă, e-un cap de om, – o mască,Dar după ironia acestei măști s-ascundeCea mai cumplită moarte ce-a fost să-mpărățească;Și totuși chipul ăsta … Citește mai mult

Ion Vinea – Amintire

de

Pe drumul cu boschete prăfuiteseara cădea ca o altă zi,zarea chema turmele târziicu stele limpezi și povestite.Drumul tot mai alb în tot mai întuneric,flori se uscau undeva, n-ai uitatlumina pașilor în acel întunericși tot ce tăcând în noi a cântat.Apoi luna, lacăt pe tăcerea zării,între cer și câmpuri, farmec închegat.Pe gândul din ochii de culoarea … Citește mai mult