Lumină, lună, mai tare,
Hai, lună, lumină,
Să vadă neica poteca
La mine să vină
C-a trecut atâta vreme,
Cred că n-a uitat,
Când stăteam nopțile pe-afară
Tu ne-ai luminat.
Lumină, lună, lumină
Că poate-o veni
Când și când să-și potolească
Focul inimii,
C-a fost nana mare hoț,
M-a privit o seară,
N-am crezut că ochii lui
M-or băga în boală.
Stai, lună, nu scăpa,
Luniță, luniță,
Că-s în brațe cu neica
Și îi dau guriță,
Că de te duci, lună, tu
Și ziua s-o face,
Neicuț-al meu m-o lăsa
Și-o pleca departe.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința unei fete ca iubitul ei să o găsească, ghidat de lumina lunii. Ea își amintește de momentele petrecute împreună și se teme că, odată cu venirea zorilor, el o va părăsi. Luna devine un simbol al iubirii și al speranței.