Versuri corectate și adnotate
Întreagă, amintirea reînvieÎncerc să regăsesc un vis pierdutCând ne jucam cu zmeie şi lucruri din cuvinteŞi ne iubeam. Am rătăcit departe fără tineŞtiam că timpul nu mă va iertaPăstrez în haină poza făcută într-o vineriDar ştiu acum că nu mai eşti a mea. Dar eu adorm cu tine în gândAud tunetul cântândŞi mă trezesc plângândÎn … Citește mai mult
Stau întinsă în pat, mă gândesc la tineLuna mă privește, mi-e dor de tineÎnchid ochii și văd cum de mult mă priveaiOchii tăi nu mă mint, nu mă vor, nu mă, nu, nu mă simt.Și mi-e dor să visez în doiȘi mi-e dor de tine, de noiÎmi e dor când eram amândoiÎmi este dor, atât … Citește mai mult
O scrisoare de iubireSă-mi trimiți ca amintireVreau să o citesc plângândVreau să o citesc plângândSă adorm cu tine în gândPe o foaie de hârtieDesenează mâna taCând mi-e dor și încep să plângCând mi-e dor și încep să plângSă-mi șterg lacrima cu eaSă-mi șterg lacrima cu ea
Tot umblând și umblândam băut iardin fântâna iubirii.În ochiula o mie și una de nopțim-am odihnit.În grădinile părăsiteapăreaca o porumbiță.În vremeaamieziica într-un leșini-am culesportocale și iasomie.
Prin nopți tăcute,Prin lunce mute,Prin vântul iute,Aud un glas;Din nor ce trece,Din luna rece,Din visuri sece,Vad un obraz.Lumea senină,Luna cea plină,Și marea linăIcoana-i sunt;Ochi-mi o catăÎn lumea lată.Cu mintea beatăEu plâng și cânt.
Îmi e așa de dor de cea care-a plecat,Că, dacă-aș fi mai tânăr și mai odihnit,Probabil aș cădea-n păcat,Iubind ninsorile la infinit,S-o nască ele, tot pe ea, curat.(Din doi în doi, 2003)
Cuprins-au norii cerulȘi inima mea dorul.Cuprins-au norii stelele,Inima mea dorurile.D-așa-i, maică, cu feteleCum îi cerul cu stelele.Seara-i plin cerul cu stele,Dimineața-i făr’ de ele.
Coastele mele ascundo inimă sumbră.Rămâi în aur rotund.Nu intra în umbră.Nu deveni aproapeleunei zone funebre.Rămâi pe clapeledulcilor mele vertebre.Pe coastele mele de soare,acolo, rămâi,pe suprafaţa strălucitoarea mângâierii dintâi.
Vaiet.Ce lung șuieră trenul în nopțile târzii!Stau singur în odaie și n-am nicio dorință,din amintiri se-ncheagă întreaga ta ființăși iar se duce somnul, fugar în văi pustii.Presimt ca o durere trist adevărul crud.Dar tot mai sper, iubito, cândva c-ai să revii,s-adorm iar lângă tine, și să nu mai audce lung șuieră trenul în nopțile târzii.August … Citește mai mult
Cu vrerea-mi arzătoareea-și râde-ascuns de mine,blând și în piept cu-a fiarelor ei hoardă.Amor, nu ți-am spus oarecă nimeni nu obțineceva când speră, ba c-o să și piardă?Acum, de-o să mă ardăsă mor, nu-i ea, că-s eu de vină,că îi voi da ce n-o să-i se cuvină.