Versuri corectate și adnotate
Domnița.Verzi-tulburi, ochii-i galeș revarsă pe sub geneIspita pătimașă și doru-nveninat.E-naltă, cu păr galben, cu mersul legănat,În grelele-i veșminte pășind măreț și-alene.Mişcările-i sunt line, molatece, viclene,Și dulcele-i grai curge duios și răsfățat.Dar cine-i cată-n față se pierde săgetatDe negrul arc ce-mbină trufașele-i sprâncene.Muiată-n nestemate și-n horbote de fir,În mâna-i – spelbă floare de ceară străvezie –Ea … Citește mai mult
Nedumerire.Când am să trec, și asta mi-o doresc,Pe lângă-un drum uitat și părăsit,Am să mă-ntreb: „Când sunt mai fericit?Când sunt iubit sau numai când iubesc?”.14 Ianuarie 1983, După „alungarea” din Detroit.
Cât o fi noapte și ziBlestemat de min’ să fii:Mințit să fii, puiul meu,Așa cum am fost și eu.M-oi duce, nană, departeDe iubire să n-ai parte,Să te-nsori de nouă oriȘi de dorul meu să mori.Cât o fi noapte și ziBlestemat de min’ să fii:Sufletul să-ți plângă-ntrunaCăutându-mi mie urma.
Să pot întinde mâna s-o pun pe fruntea ta,Încetul la o parte şuvițele le-aș da,Senină să rămâie, curată ca un crin,Icoană de iubire la care să mă-nchin.Dar tu ca un luceafăr departe strălucești,Abia câte o clipă în cale-mi te ivești,Apoi dispari; și-n urmă rămâi în gândul meuVedenie iubită la care mă-nchin eu.
Eu mă mir, nană, mă mirCui plătești atâta bir,Cui ți-ai vândut sufletulDe nu-ți mai găsești locul,Mergi pe drum tot încruntatȘi cu capul aplecat,Pieptu-ți saltă de suspine,Mă mir, nană, ce-i cu tine?!.Fiecare are-un dor,Dar tu parcă tragi să mori,Fiecare are-un drag,Tu parcă ești blestematSă iubești ce nu-i al tăuSă fii singurel mereu,Să bați tot drumuri pustii,Mă … Citește mai mult
Anei și lui Alexandru Bantoș.Din cauza dureriiFirescul dor al limbiiÎl preamăresc și-l cânt.Și din aceeași pricinăPuterii Tale, Doamne,Mă închin.În fiecare zi,În chiar lumina dimineții,Se-arată steauaSuferinței melePe care numaiOchii mamei o zărescÎncoronați cu lacrimi.
Sunt a râurilor –nu de azi,de altădată,cu sălcii, întotdeauna,de-asupra apei stând aplecate,plângând un înecat,un cap de lună, fascinant,un viitor ce nu se va întâmpla,o scoică,ascunsă în mâluri,mută,păstrătoare a numeluice trezeşte durerea.
Nu se vedea, pe calea ei, Lacteea,Nimic, prin întuneric, nu era.Şi Luna se ascunsese-n noaptea-ceeaŞi tăcea. Era ca un anunţ, o prevestireA unei zile-n care vei aflaCe aşteptai, iar noaptea-ţi da de ştireCă venea. Şi a venit: un fum prin întuneric..Părea lumină, însă nu eraDecât un drum misterios, himeric,Ce-atrăgea. Ai mers pe el un timp, … Citește mai mult
Urâtul de lângă mineMi-ngrădii casa cu spine,Cu spine și-o blană latăNimeni să nu mă mai vadă.Puiule-aș vorbi cu tine,Da-i gardul din mărăcine,Nu știu cum să-mi fac scăpareSă-ți văd ochii dumitale.Cine m-a dat după urâtN-ar avea somnul tihnit,Să mă fi dat după tineN-aș avea păcat pe lume.Averea-i cheltuitoare,Dar dragostea-i lucru mare,Dragostile și iubitulNumai astea țin pământul.
Aerul pur și focul arzătorSunt doar cu tine, oriunde-aș fi eu;Primul e gândul, cel’lalt al meu dor,Prezenți-absenți, apar-dispar mereu.Când pleacă-aceste două elementeLa tine, cu a dragostei solie,Ființa mea, cu două doar prezente,Moare cuprinsă de melancolie;Până ce viața mi-o vor recompuneRapizii mesageri ce s-au întorsSă-mi dea asigurări că totu-i bineIar despre tine că ești sănătos.Mă bucur, … Citește mai mult