Loneliness

George Gordon Byron – Beppo – Strofa – XXIX

de

Și Laura-ndelung l-a așteptat,A plâns un pic, ba se gândea să poarteChiar doliu, nu-i sta rău, pierdu treptatȘi pofta de mâncare și, de moarte,Se speria când, singură în pat,Vedea stafii; credea că vin s-o pradeRăufăcători. Să-și ia, și-a pus în gând,Un vice-soț, drept scut, în primul rând.

George Lesnea – Melodie

de

Norii se scutură,Toamna e-n toi.Bezna îşi fluturăMoartea pe noi. Ropotul, ropotulPloii mereu…Strigă cu clopotulSufletul meu. Pier depărtărileVechiului drum.Unde-s cărările?Unde-s acum? Sângeră inimaLângă pământ.Toamnelor, cine m-aPus să vă cânt? Ard felinarele,Ard a pustiu.Printre vlăstareleUmbrei mă ştiu. Suflă din buciumulVremii tumult.Singur cu zbuciumul,Stau şi ascult…. Murmurul, freamătulPlopului ud;Hohotul, geamătulVântului crud; Ţipătul, tremurulCorbilor grei:Peste cutremurulAnilor mei…

George Bacovia – Requiem

de

Requiem.Eram să te aștept prin parc,Văzând că singurătăți pe aici m-au oprit..Dar, mereu aceleași uitări!Dar, tot aceeași poezie la infinit!.Filosofia vieții mi-a zis:Undeva este, cu mult mai departe..Atâtea și-atâtea.. lasă!Visezi, ca din carte!

Libelullah – Capăt de Drum

de

Într-un loc abandonat, doar acolo-mi pot găsi loculMă găsesc tot mai agitat mereu și nu mai am stareMai am foarte puțin până o să dau popii ortulVad atâtea lucruri și să rămân calm mă doareÎmi place când plouă să las ploaia să mă udeVorbele negândite, dacă mă gândesc, sunt nevruteNe gândim numai la noi, niciodată … Citește mai mult

Ion Pillat – Centaurul

de

Vuiră stânci căzând în rostogolŞi pietre scăpărară sub copită,Când răsări cu umbra lui, lungităDe-amurg, centaurul pe vârful gol.Cu bust de zeu şi trup vânjos de vită,Se înalta trufaş şi trist: simbolCredinţelor uitate, aspru solGonind sălbatic inima-i rănită.I se-arcuise fruntea, grea de gând,Că boltă cerului purtând tăriaŞi cu tăceri solemne munţi umplând.Privirea lui de stea păstra … Citește mai mult

Ion Vinea – Doleanțe

de

Gara peticită de lumini,șine verzi sub luna de venin,câmp în ceruri înțepat cu spini,ce tăcere, suflet pal și mut,trenurile toate au trecut. Vântul rupe rufe de mătasă,gândurile au fugit din casă,vino, rece mână de mireasă,pune-mi clopoței la gâtca să-ți treacă de urât. Ultim șir de roți, porniți alene,felinare, tremurați din gene,țipă, deznădejde în sirene,suspinați, supape, … Citește mai mult

Nicolae Iorga – Marină

de

Se-ntorc pescarii-nspre sat;Pe țărmu-n neguri cufundatLucesc luminile lor rare,Scântei perind în depărtare.Și ceru-i sur, greoiu de nori,În noaptea plină de fioriTânguitorul val se bateDe-a stâncilor singurătate.Și s-aud glasuri răsunând,Vre-un cântec trist din când în când,Din vârf de munți un clopot linRevarsă glas de jale plin,Iar goelandul solitar,Stăpânul valului amar,De vântul mărilor trezit,Bocește-n cuibu-i de granit.Întunecat … Citește mai mult