Versuri corectate și adnotate
Să nu te bucuri, nu, prea multde viață, de acest tumultcare te face să-ți închipuică nu-i tot una cu nisipu-isă nu-ți închipui… Căci așa e:ea face dintr-o vâlvătaiecenușă; din cenușă – vântși din ce-i vânt face-o odaiefără pereți, fără cuvânt.
Mai ieri eram copii,vedeam numai în parte.Dar anii au trecut și am crescut.Mergem mai departe,pe drumuri lungi, pustii,Ne apropiem de moarte, cu fiecare zi.Aleg să Te urmez, dincolo de toate.E timpul tot mai scurtși nu-i o întâmplare..Ne ducem cum venim, oricine moare.Clipele se scurgși nu vreau să le pierd.Tot mai mult tânjesc, cu Tine să … Citește mai mult
Îmi spuse : « Nu poți să știi când vine…de ce nu faci puțină ordine?Nu poți să știi când te găseștepoate e-n tine, poți știi…Nu poți să știi cum arată…Și dacă e o pasăre, care înoată fără s-o veziprin aer și trece chiar prin tineși nu are nimic înfricoșător, ci doar un răcnetla sfârșit, cândcei … Citește mai mult
Inima-i o cărticică, trupu-i o lume mică;În care s-a scris tot ceea ce-n viață se-ntâmplă.Traduceri – Nicolae MareșAdam Mickiewicz – Versuri alese
Fiecare firimitură de pământ avut-a viață:fost-a chip de soare, fost-a chip de lună ce răsfață.Firul colbului pe chipul dragei șterge-l lin: odatăfirul colbului acesta fost-a chip de mândră fată.
Potir amar, viață, băutură,Cu tot mai mult venin când anii scad:Iubirea otrăvită prinde ură,Paradisiacul vin se face iad.Când josnici frați de la altar decad,Credința sfântă de le-a fost sperjură:Zadarnic cerci, împotmolit în vad,Tu singur să te speli de neagră zgură.De ce nu poți ca ei, nepăsător,Trădându-ți sufletul să urci pe scaraCleioasă a îngenuncherilor?Ci tot ții … Citește mai mult
Valuri, pietre, vânturi,frunze, lemne, foc;larmă, oameni, gânduri –fugi de mai ai loc. Roze, ceruri, inimi,unți, copii, pământ,sfinți, mătănii, viață –fug la mine-n gând. Frici, păcate, demoni,lanturi, sclavi, război,pâine, sânge, eden –viața-n amândoi.
Frunză verde de eroiCe-ar fi lumea fără noiOile fără măgariDragostea fără curvaniVai de capul fără zileȘi de viața fără pileDe picioare fără coateDe istorii fără roateFrunză verde de moralăLumea asta nu-i normalăFrunză verde nopți de balRăutatea n-are mal
Pe-un om ferice ani în șir, îl poartăde-o dată-n chinuri, ora sunătoaresau, din lumini de neam și de onoare,secunda-l trece printr-a beznei poartă.Nu este lucru schimbător sub soarene-nvins de moarte, nesupus de soartă.
O tristețe întârzie în minecum zăbovește toamna pe câmp,nici un sărut nu-mi trece prin suflet,nici o zăpadă n-a descins pe pământ.Cântecul trist, cântecul cel mai tristvine cu clopotul din asfințit,îl auzi în glasul sterp al vrăbiilorși răspunde din umilința talăngilor.E toată viața care doare așa,zi cu zi pe întinderea stepelorîntre arborii neajunși la cer,între apele … Citește mai mult