Francesco Petrarca – De Babilonul Acesta

Din ciclul „Împotriva Curţii Papale de la Avignon”, traducere de Lascăr Sebastian, editat în 1959.De Babilonul acesta – încălcător de crez,A greşurilor mamă, durerilor lăcaş,Neruşinării pradă şi binelui vrăjmaş –Fugii departe, viaţa curată să-mi păstrez.Şi la Vaucluse stau singur. Precum mă-ndeamnă-Amor,Culeg cînd flori şi ierburi, cînd rime cu-nţeles.Vorbesc ades cu dînsul, şi mă gîndesc adesLa … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Acea Privighetoare Ce-n Noaptea Liniștită

Din volumul „Petrarca-Sonete” – traducere de Lascăr Sebastian (Editura Tineretului-1959).Acea privighetoare, ce-n noaptea liniștităÎși plânge puii, poate, sau de dragul de-ai ei tovarăș,Văzduhul și câmpia le umple iar și iarășCu melodia-i tristă și-atât de iscusită.Și parcă noaptea-ntreagă cu mine-odată plânge:De soarta mea amară mereu mi-aduce-aminte.Și doar de mine însumi mă plâng. Căci slaba-mi minteCrezu că … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Închisă Mi-Este Calea Oricărei Izbăviri

Din volumul „Petrarca-Sonete” – traducere de Lascăr Sebastian (Editura Tineretului-1959).Închisă mi-este calea oricărei izbăviri.Astfel, pe-al deznădejdii drum aspru calc, departeDe ochii Ei în care (prin jocul cărei soarte?)Sălășluie răsplata statornicei iubiri.O ursitoare parcă să plâng menitu-mi-a,Așa că doar oftatul e astei inimi hrană,Dar nu mi-i, nu, aceasta cea mai adâncă rană;Căci dulce-i plânsul, dulce, cui … Citește mai mult

Francesco Petrarca – De Nu-i Iubire Ceea Ce Simt – Ce Dar Să Fie

Din volumul „Petrarca-Sonete” – traducere de Lascăr Sebastian (Editura Tineretului-1959).De nu-i iubire ceea ce simt, ce, dar, să fie?Și de-i iubire, spune-mi ce lucru e și nu-i?E rău? De ce atuncea mi-i dulce chinul lui?E bun? De ce mă apasă și vrea să mă sfâșie?Când singur caut chinul, la ce mai plâng cu foc?Și de … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Stingher și Plin de Gânduri Adesea Rătăcesc

Din volumul „Petrarca-Sonete” – traducere de Lascăr Sebastian (Editura Tineretului-1959).Stingher şi plin de gânduri, adesea rătăcescPe drumuri neumblate, cu paşi înceţi, târzii,Şi în ţărână caut cu ochi atenţi şi viiVreo urmă omenească pe care-o ocolesc.Cum să găsesc alt mijloc mai bun, mai înţelept,Să scap de ochii lumii ce mă ghicesc uşor?Căci ce fac atâta-i de … Citește mai mult