De-ai uitat cumva de nuferii plutind
Pe lacul-ntunecat de umbra munților în plină zi,
De le-ai uitat parfumul ud și-adormitor,
Atunci poți să revii și teamă nu-ți va fi.
Dar de ți-i amintești, să nu revii nicicând,
Îndepărtează-te de lacuri, mergi spre șesuri și prerii.
Nu vei vedea cum nuferi se-nchid în apus
Și inima ta munții nu o vor umbri.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre amintirea nuferilor și a unui loc asociat cu ei. Dacă amintirea este ștearsă, se poate reveni fără teamă, dar dacă persistă, este mai bine să se evite acel loc, sugerând o potențială durere sau melancolie asociată cu el.