Gheorghe Tomozei – Cosmică
Văzduhul a vibrat:planete, astre, urseparcă un vin ciudatpeste albastru curse.Iubirea de-nălțimine arde-n trup, precummari peșteri în bazalturipăstrează-al lunii fumCând în stelară goanăne-om risipi-n ecou,noi, vârsta pământeanăo vom trăi din nou.Vom repeta minutulce piere-n vreme, stins,ca-n amintiri, sărutul,al primei dragosti, ninsPrin timp, călcând cu-aripăal stelelor damasc,pornesc să caut clipaîn care-am să mă nasc!