Tu, steaua mea cu ochi verzui,
Te-aștept pe bolta cerului,
Să zbor cu tine-apoi să-ți cânt
În univers, purtați de vânt.
Acolo-n neant să te iubesc
Un veac de-al nostru pământesc
Și-n ochii tăi senini ca luna
Să-mi oglindesc chipul întruna.
Să văd ce vezi și tu mereu,
Să știu atunci când îți e greu,
Cu brațele să te-nconjor,
Să-ți fiu balsamul unui dor.
Cu șoapte dulci să te alint,
Să-ți mângâi părul de argint,
Printre suspine să-ți șoptesc:
Tu, steaua mea, mult te iubesc!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o iubire profundă și idealizată față de o persoană comparată cu o stea. Naratorul își dorește să împărtășească eternitatea și să ofere consolare persoanei iubite.