Manastirea Diaconesti – Daniil Sihastrul

Ajuns în vale, pe un râu în spume,Așa cum scris-a pana de poet,Bătrânul Ștefan glăsui încetCătre sihastrul ce-a fugit de lume:Când am simțit pe-al țării trup nepaceM-am răsucit la Putna în mormântȘi-am răsturnat cinci veacuri de pământDe pe pieptarul meu, să vin încoace.Au mă smintește ochiul ce se zbateSau nu m-ajută mintea să înțeleg?Hotarul drept … Citește mai mult

Maria Ciobanu – Oltule, Pe Malul Tău

Oltule, pe malul tăuHaiducea bunicul meuȘi-acasă când se-ntorceaMulte isprăvi povestea:Câți bogați a scuturat,Câți săraci a ajutatSă-și cumpere car și boi,Să-și ridice case noi.Oltule, haiducule,Tu care-ai tăiat CarpațiiCa să ne unești cu frații,Ca să ne unești cu frații,Multe amintiri mai aiDe la Mircea și Mihai,Că pe fiecare valVeneau lacrimi din Ardeal.Oltule, Oltețule,De-ar vedea bunicul meuCe e … Citește mai mult

Marin Dorel – Mircea Cel Bătrân

Mircea cel Bătrân.Jos la Dunărea albastră,La Nicopole a venit,Toată oastea cea vestită,Cu sultanul Baiazid.Au fost cât frunză și iarbă,Și-au venit în țara noastră,Au venit să cotropească,Mândra Țară Românească.N-a crezut că la Rovine,Și Nicopole o să piară,Toată oastea cea vestită,Ce-a venit cu ea din țară.Eu sunt Mircea cel Bătrân,Tu vestitul Baiazid?La Nicopole, Rovine,Ai venit să lupți … Citește mai mult

Mircea Dinescu – Haplea

Vine Haplea, dă cu lingura-n sate,soarbe clopote pe nerăsuflate,ară biserici, seamănă panicăși-apoi o seceră cu limba mecanică.Știa ce spune grecul săracu:nu-ți lua turcoaică – îl iei pe dracu,nici casă-n Vlahia – ferește, Doamne,că-i cad ferestrele după trei toamne,că vin cumanii și pecenegiiși gugumanii și viceregiiși-n fruntea oștii săltând buricu,Haplea al nostru cu polonicu.

Corneliu Vadim Tudor – Istorie

I-a fost dat acestei vetre de sfințeniisă rodească pâine, vinuri de rubin,blănuri pentru limba vânătă a ierniiși din giuvaieruri tot câte puțin,vitele au crupe ca de minotaur,zămisleşte maica prunci cu chip de zeu,dar acestui templu înnăscut în auri-a fost dat să fie jefuit mereu!.Potrivirea unei vitrege istoriila răscruci asemeni cumpenei ne-a pus,să vestim cu-o clipă … Citește mai mult

Corneliu Vadim Tudor – Poporul Român

Frumoși mai sunt românii noștri, poporul-i înțelept ca mareaPrin brazii stemei trece oastea de cavaleri danubieniUn fluviu fumegând de patimi ne-a dăltuit pe chip răbdareaMai de din vale de Rovine până în Munții Apuseni.Poporul este tot ce mișcă și tot ce stă în așteptareE troița de la mormântul Eroului NecunoscutE Miorița care-i ninge la creștet … Citește mai mult

Corneliu Vadim Tudor – Ardealul

Fiii tăi își blestemară ziua nașterii, amară,întuneric și rușine, cazne grele și omorși ca turme fulgerate din senin se-nspăimântarăprigoniți de-un înger negru tocmai pe moșia lor s-au lipit de stânci și codri, și în mlaștini se-adânciră,și-au durat colibe-n râpe, tot prin peșteri au cinat,se hrăneau cu rouruscă, mânătărci și calomfiră,peștele le-a fost tainul, jirul, trudnicul … Citește mai mult

George Coșbuc – Carol Robert

Stăpânul țării feudaleRâdea de Basarab, pe caleVenind cu sutele de-arcașiTurnați în zale,Ce-i pentru-acești viteji ostașiO țară largă de trei pași?.– „Sărmanul vodă, cum îl cheamă,O fi-n pământ acum de teamă!Ce minte-o să-l învăț! Să-l facSă ție teamăCă eu sunt eu, și nu mă-mpacC-un biet ca el, cioban sărac!.Uitat-a că-i născut să fiePăstor de oi și … Citește mai mult

George Topârceanu – Mihai Viteazul și Turcii

Oștile păgâne pasă la hotare.Mihai-Vodă sade la o masă mare.Căpitanii-n juru-i beau, se veselesc,Când deodată-n sală intră-un sol turcesc.– Padișahul nostru m-a trimis la tineSă-i plătești tributul ce i se cuvine!..Mihai-Vodă tace. Oaspeți, mare-mic,Cu onor din teacă spadele-și ridic.Luna varsă raze dulci și aurorase,Căpitanii-și scutur coamele pletoase.Iat-acum se scoală Doamna-i tinericăRumenă, suavă ca o zambilică.Sub … Citește mai mult

Zaharia Stancu – Voievod Ucis

Femei îngenuncheate şi-un cap bărbos pe tavă.Al lui Ioan Cumplitul? Al lui Mihai Viteazul?În zare, stol de corturi şi oameni fără slavăAdapă cai focoşi, unde luceşte iazul.Turbane roşii, coifuri şi suliţi. În ţărână,Un leş umflat din care lupeşte se hrănescDulăi. Deasupra, luna, rotundă ca o mână,Înalţă-n peisaj alb buzdugan domnesc.