ioana maria – Versuri.pro

Geo Bogza - Iubesc De Asemenea, Ioana Maria

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Iubesc de asemenea, Ioana Maria,
străzile pe care te întorceai acasă
de multe ori cu o floare în mână.
Erau străzi largi cu statui
și apoi străzi liniștite
dintre casele cărora se vedea luna.
Mergeam uneori alături de tine
și umerii noștri pluteau
în noapte.
Erau străzi și nopți frumoase, Ioana Maria,
tu aveai de multe ori o floare în mână
eu mă uitam tot timpul la tine
și de câte ori treceam prin lumina felinarelor
îți spuneam:
Ioana Maria, tu ai șaptesprezece ani, Ioana Maria.

Geo Bogza - Ioana Maria

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ioana Maria, tu ești acum departe,
tu ai vrut întotdeauna să fii departe,
Ioana Maria.
Tu ai iubit mările pe care corăbii
plutesc zile și nopți la întâmplare,
și porturile unde se întorc pescuitorii de corali
tu le-ai iubit de asemenea,
munți acoperiți de zăpezi, insule și orașe necunoscute,
tot ce n-a fost aici și a fost departe,
tu ai iubit,
și depărtările au cântat în tine asemenea unor harfe,
toate cântecele pământului și ale mărilor,
cântece pentru călătoriile fără sfârșit, pentru călătoriile fără urmă
pentru toți cei ce se desprind de țărmuri și se duc departe,
și nici un cântec pentru depărtarea stelară din privirile mele,
când mă uitam la tine și îți spuneam:
Ioana Maria, ești cea mai frumoasă floare din lume.

Geo Bogza - Ioana Maria Au Fost Dimineți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ioana Maria au fost dimineți
când tu mă trezeai din somn
ca o lumină care venea din mine.
Ioana Maria au fost dimineți
când răsăreau doi sori în lume.
În astfel de dimineți, Ioana Maria,
lumea părea de o grandoare unică,
eu priveam viața în față, drept,
și părul îmi flutura în vânt.
Au fost dimineți splendide când
florile plesneau de frumusețe
și pieptul păsărilor de cântece;
dimineți când răsăreau doi sori în lume.
Ioana Maria au fost dimineți
când tu răsăreai în mine
din sângele meu,
soare imens și fierbinte
și mă trezeai din somn
și de dimineața de tot
începeam să mă gândesc la tine
și nu te mai vedeam decât pe tine în toată lumea.

Geo Bogza - Sunt Dimineți Tulburi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ioana Maria, sunt dimineți tulburi
când ceva rău trebuie că s-a întâmplat în lume,
nori obosiți și murdari acoperă cerul
și păsările trec prin aer, umede.
Într-o astfel de dimineață, Ioana Maria,
după ce toată noaptea cerul fusese sfâșiat de fulgere
și eu de ghiare lăuntrice, ascuțite și fără milă
am venit la tine și ți-am spus:
e un lucru în lume, Ioana Maria,
pe care numai tu trebuie să-l știi
ca și plânsul acestei dureroase dimineți.
Tu ai ascultat, Ioana Maria,
erai atunci frumoasă și tristă
și plângeai încet
pentru același lucru.
Și când am ieșit pe urmă în stradă
am aflat că prietenul nostru, aviatorul
murise în dimineața aceea atât de chinuită;
și noi eram triști și plânși, Ioana Maria,
și pentru prima oară prieteni;
mergeam pe străzi îmbrăcați în fulgarine
și tu aveai în mână un buchet mare de liliac.
Era o dimineață de primăvară, Ioana Maria.

Geo Bogza - Ioana Maria, Sunt Întâmplări

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ioana Maria, sunt întâmplări
care au loc în lume
o singură dată.
Și dimineața aceea de toamnă
când tu aveai în mână doi trandafiri
și ne plimbam pe străzile orașului
n-are să mai fie niciodată.
Și seara aceleiași zile
când eu am fost mai trist ca oricând
și am rămas pe treptele portului
de unde plecau corăbii
și tu aveai să pleci cu ele
pentru totdeauna,
n-are să mai fie niciodată.
N-are să mai fie niciodată
nici după amiaza de primăvară
când tu ai fost singură și tristă
și te-ai plimbat pe câmp
și mi-ai adus o floare.
Și n-are să mai fie niciodată
ploaia care a venit în pădure
și nici pădurea
și nici mersul nostru peste coline
în seara aceia atât de gravă și de fantastică.
Și n-are să mai fie niciodată
ziua în care ți-am spus:
Ioana Maria, tu fluturi deasupra mea,
ca un stindard.
N-are să mai fie niciodată
nici noaptea de primăvară
când noi am fost iar împreună
și eu am scris numele tău cu lumini
care se aprind și se sting, se aprind și se sting
în vârful catargelor
și numele tău a pornit în noapte
și merge și acum mai departe
din stea în stea, din cer în cer
așa cum l-am scris eu atunci
în vârful catargelor
lumini care se aprind și se sting, se aprind și se sting
ducând în noaptea imensă a luminii
numele tău, Ioana Maria.

Geo Bogza - Era O Seară Umedă de Februarie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ioana Maria, era o seară umedă de Februarie
când ți-am spus: vreau să merg cu tine pe străzi
și vreau să-ți dau o floare.
Așa a început,
orașul în seara aceea era o corabie
care se pregătea să plece departe
și tu mergeai pe străzi alături de mine
pentru prima oară.
Orașul, în seara aceea, era plin de întuneric
oamenii treceau grăbiți în toate părțile
se pregătea în lume o mare călătorie
și noi aveam să fim luați și duși departe
fără să știm.
Tu mergeai alături de mine
în întuneric
și mi se părea că te aud cântând
o melodie
încet de tot
mai mult pentru gândurile tale
din seara
când mergeam pentru prima oară alături de tine.
Era într-o seară de Februarie
un fantastic început de poveste,
Ioana Maria,
și floarea pe care o țineai în mână
era roșie.

Geo Bogza - Era O Stea Mare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Era o stea mare și luminoasă
și noi o priveam de pe pământ
și tu ai spus: poate e steaua mea…
Nu, Ioana Maria, ți-am răspuns eu
steaua ta e alta
e o stea singură și necunoscută
pe care n-o văd toți oamenii;
Eu singur în toată lumea
știu care e steaua ta, Ioana Maria.

Geo Bogza - Ioana Maria, Tu Ești Acuma Departe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ioana Maria, tu ești acuma departe
tu ai vrut întotdeauna să fii departe,
Ioana Maria.
Tu ai iubit mările sudului pe care corăbii
merg zile întregi la întâmplare
și porturile unde se întorc seara pescuitorii de corali
tu le-ai iubit de asemenea,
munți acoperiți de zăpezi, insule, păduri și orașe
necunoscute
tot ce n-a fost aici și a fost departe,
tu ai iubit,
și depărtările au fost în tine ca niște harfe
și au cântat
toate cântecele pământului
și ale mărilor
cântece pentru călătorii, pentru corăbieri, pentru
pescuitorii de corali
pentru toți oamenii care trăiesc, visează și mor departe;
și nici un cântec pentru depărtarea stelară din privirile
mele
când mă uitam la tine și îți spuneam:
Ioana Maria, ești cea mai frumoasă floare din lume.

Geo Bogza - Orașul În Seara Aceea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Orașul fusese atunci acoperit cu zăpadă,
străzile erau albe și moi.
În seara aceea când dincolo de draperii grele și roșii
dansa o femeie din țări îndepărtate și răsăritene.
Era seara unei reprezentații de gală
și mii de oameni priveau spre lumina reflectoarelor,
femeia țărilor îndepărtate și răsăritene,
Eu singur țineam capul în altă parte,
Eu te priveam pe tine, Ioana Maria.
În anul acela au trecut pe acolo
toți oamenii mari ai lumii,
sub privirile extaziate ale mulțimei,
Eu singur am ținut capul în altă parte,
Eu te-am privit tot timpul pe tine, Ioana Maria.

Geo Bogza - Odată Am Mers Pe Străzi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Odată am mers pe străzi, Ioana Maria,
și tu aveai în mână un trandafir.
Era o dimineață de primăvară
bună cu noi, și liniștită.
Mergeam pe străzile goale, cuminți
și eu îți spuneam:
Ioana Maria, plec acuma departe.
Era o dimineață de primăvară,
tu priveai înaintea ta gânditoare
și mâncai una după alta
petalele trandafirului.