Ioana Maria, era o seară umedă de Februarie
când ți-am spus: vreau să merg cu tine pe străzi
și vreau să-ți dau o floare.
Așa a început,
orașul în seara aceea era o corabie
care se pregătea să plece departe
și tu mergeai pe străzi alături de mine
pentru prima oară.
Orașul, în seara aceea, era plin de întuneric
oamenii treceau grăbiți în toate părțile
se pregătea în lume o mare călătorie
și noi aveam să fim luați și duși departe
fără să știm.
Tu mergeai alături de mine
în întuneric
și mi se părea că te aud cântând
o melodie
încet de tot
mai mult pentru gândurile tale
din seara
când mergeam pentru prima oară alături de tine.
Era într-o seară de Februarie
un fantastic început de poveste,
Ioana Maria,
și floarea pe care o țineai în mână
era roșie.
Sensul versurilor
Piesa descrie începutul unei povești de dragoste într-o seară ploioasă de februarie. Orașul devine un martor tăcut al primei plimbări împreună, iar sentimentul de incertitudine și anticipare plutește în aer.