Odată am mers pe străzi, Ioana Maria,
și tu aveai în mână un trandafir.
Era o dimineață de primăvară
bună cu noi, și liniștită.
Mergeam pe străzile goale, cuminți
și eu îți spuneam:
Ioana Maria, plec acuma departe.
Era o dimineață de primăvară,
tu priveai înaintea ta gânditoare
și mâncai una după alta
petalele trandafirului.
Sensul versurilor
Piesa descrie o plimbare nostalgică într-o dimineață de primăvară, unde naratorul își anunță plecarea iminentă către Ioana Maria. Gestul ei de a mânca petalele trandafirului sugerează o tristețe contemplativă și acceptare tăcută a despărțirii.
