Iubesc de asemenea, Ioana Maria,
străzile pe care te întorceai acasă
de multe ori cu o floare în mână.
Erau străzi largi cu statui
și apoi străzi liniștite
dintre casele cărora se vedea luna.
Mergeam uneori alături de tine
și umerii noștri pluteau
în noapte.
Erau străzi și nopți frumoase, Ioana Maria,
tu aveai de multe ori o floare în mână
eu mă uitam tot timpul la tine
și de câte ori treceam prin lumina felinarelor
îți spuneam:
Ioana Maria, tu ai șaptesprezece ani, Ioana Maria.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri nostalgice despre o iubire adolescentină numită Ioana Maria. Naratorul își amintește de plimbările pe străzi, de frumusețea fetei și de sentimentul de admirație pură.