Versuri corectate și adnotate
Ghitara spartă zace-n cui,ar vrea și nu ceva să spună,dar azi, sub colbul ce se-adunăn-o-ncearcă mâna nimănui.Rar, pică-n ea un strop de lunăsau doarme un șoarece mai șui.Ghitara spartă zace-n cui,ar vrea și nu ceva să spună:– Hei, parcă numai eu n-am strună,dar fără coarde sunt destuiși, totuși, cântul lor răsună..Ar vrea și nu ceva … Citește mai mult
« Să-l legăm », ne gândeam, « să-l legăm ».Dar nu ştiu cum se faceCă n-ajungea frânghia.« Să-l legăm », ziceam, « să-l legăm ».Dar am băgat de seamăCă gardul era putred.« Să-l legăm » ne-ndemnam, « să-l legăm ».Când iată că văzurămCă nu aveam pe cine.
În cele din urmă s-a pus problemasă se măsoare limba boului.Întâi s-a încercat cu metrulApoi cu kilometrulDar nu a fost de ajuns.Atunci s-au folosit tot felul de măsurători:Distanța dintre alfa și omegaCea dintre vid și materieȘi chiar cea dintre sens și nonsens.Dar tot nu a fost de ajuns.Nimic nu a fost de ajuns.Nimic n-o să … Citește mai mult
Bătrânul ședea mort pe bălegarîn groapa lui contemplativăel nu spunea nimic, scâncea ca un copil într-un sâmburevenea aceeași barcă, doar pasagerii se schimbauei îi dădeau târcoale, îl comemoraubătrânul stătea mort cu o pălărie veche pe capcâțiva discipoli, cei mai puri, cei mai profund murdariscormoneau bălegarul cu degetele, căutau râme pentru pescuitnoi ne adoram, cum se … Citește mai mult
Casele-s pline de mașinării romanticede dubioasă utilitate: mecanismecu pâlnii de zinc, mânere de mahon,roți din ațe și infernale sertare.Nimeni nu știe la ce-au folosit.Se bănuie că erau mașini de tors, aparatede răsucit țigări, ocheane magiceori, poate, cutii cu muzici.Ne-nconjoară cu strategii de război naiv,inutile, absurde, cu dizgrațioaseburți de tablă bortelită, totușine inventăm mersul care nu … Citește mai mult
Palmele ce mă aplaudă, ieri,Chiar mă pălmuiau. Mi se recunoașteStatura doar după ce oaseleÎmi sunt dumicate mărunt.Mi se-ngăduie să renascDoar din cenușă. A mea.Sunt măsurat cu cotul. FragmenteleDe împărății ce mi s-au luatÎmi sunt plătite cu bănuți de tablă.Sigur că încă mai sper. (SperanțăPrecară ca o mireasmăPusă în ghips, care mireasmăE spiritul florii). ZacÎnnecat de … Citește mai mult
E inutil să vorbești în exces că dăunează,E inutil să faci ca ei când tu ești tot ce contează,E inutil să iubești dacă primești ura-napoi,E inutil să gândești dacă ce vorbești e gunoi,E inutil să crezi în oameni, crede doar în tine,E inutil să-ți faci prieteni dacă la rău nu e nimeni,E inutil să trăiești … Citește mai mult
Să vă spun, doamnă, aș puteaCum că privirea dumneavoastrăCe-oricare, temător, și-o vreaE decât bolta mai albastrăLa ce bun? Ați râde doar de vorba mea.Și aș putea, cu glas mai stinsSă spun că-ntreaga-va făpturăNuri dulci și farmec-n adinsSă curgă lacrimi făcurăLa ce bun? N-ați crede, poate, ce v-am zis.Apoi, cu-o tulbure simțireȘi cu ardoareV-aș spune că … Citește mai mult
N-au existat câștiguri cunoscute mai multora,pur și simplu alte câștiguri nici nu s-au extras șidepărtata populație (din viitor)(ca seminție intermediară în spațiul evolutiv om-înger-metaforă) aproape că nu era în răspăr cu nedumerirea și falsitatea;pieirea se arată compatibilă cu generalizarea însingurării cadepersonalizare în masă,iar la un moment dat (ce-i același lucru cu: la o eternitate dată..)de … Citește mai mult
Totul se micșora văzând cu ochiiUn soldat era cât un soldat de plumbDin jocul unui rege imaturApoi devenea cât un bumb.Cu care se încheiau false convențiiApoi cât simpla umbrăA unei intențiiDemult intrată-n uitareApoi cât umbra umbrelorOricărei urme de intenție căutatăÎn chip de țap ispășitor.Totul se micșora văzând cu ochiiEu însămi am ajuns întâi cât un … Citește mai mult