inundatie – Versuri.pro

Mihai Margineanu - Vine Valul, Îmi Ia Calul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Toată viața avere am vrut să fac
Am pornit de la un biet căluț
Mi-am legat căluțul de-un copac
Pentru apă am săpat un puț
Pârâul din sat curgea spre maț
Unde muzica-mi plăcea s-ascult
Într-o zi pârâul s-a umflat
Eu ascultam refrene de demult.

Vine valul, îmi ia calul
Îmi ia scroafa din coteț
M-i s-a dus averea toată
Numai soacră-n curte-noată
S-a dus casa și fărâma de nutreț.

Vine valul, îmi ia calul
Murgu-noată în aval
Soacra-i bine ancorată
Doamne, cât de bine-noată
De ce, Doamne,
Nu ai pus-o tu pe cal?

Am luat un împrumut de la bancot
Mă întorc în sat să torn ciment
Să-mi refac căsuța am ca scop
Dar f***g bancot dă faliment
Mi-am luat alt căluț de la obor
Am plătit pe el extrem de mult
Dar mi-l ia arâul binișor
Eu stau și-ascult refrene de demult.

Vine valul, îmi ia calul
Îmi ia scroafa din coteț
M-i s-a dus averea toată
Numai soacră-n curte-noată
S-a dus casa și fărâma de nutreț.

Vine valul, îmi ia calul
Murgu-noată în aval
Soacra-i bine ancorată
Doamne, cât de bine-noată
De ce, Doamne,
Nu ai pus-o tu pe cal?

Iubesc țara în care m-am născut
Pot să fac în țara mea ce vreau
Pot să rabd s-o iau de la început
Muzica s-ascult la maț în timp ce beau
Legea îmi dă dreptul colosal
Să plec încă o dată la obor
Spending money pe al-III-lea cal
Puting balegar pe legea lor.

Vine valul, îmi ia calul
Îmi ia scroafa din coteț
M-i s-a dus averea toată
Numai soacră-n curte-noată
S-a dus casa și fărâma de nutreț.

Vine valul, îmi ia calul
Murgu-noată în aval
Soacra-i bine ancorată
Doamne, cât de bine-noată
De ce, Doamne,
Nu ai pus-o tu pe cal?

Ieri am împlinit 50 de ani
Viața încă nu mi-a pus capac
Chiar dacă n-am casă și nici bani
Este dreptul meu să spun ce f***k
Am pierdut în viața mea 3 cai
N-am știut ca să-i țin în frâu
Toți îmi spun o gloabă tot mai ai
Pe soacră-mea privind către pârâu.

S-au dus caii mei cu valul
S-a dus scroafa din coteț
Soacra-mea filozofează
Stă la maț, bea și fumează
S-a dus casa și fărâma de nutreț

S-au dus caii mei cu valul
Curtea-i goală fără cal
Din tot ce-am avut vreodată
Doar mândria-i neschimbată
Fiindcă toți căluții mei-s acum pe val!

Eugenio Montale - Xenia (II) - 14

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Inundația a-necat *pack-ul* cu mobile,
cu hârtii, cu tablouri care se-ngrămădeau
într-o pivniță-nchisă cu un lacăt dublu.
Poate că au luptat orbește marochinurile
roșii, nesfârșitele dedicații ale lui Du Bos,
timbrul cerat cu barba lui Ezra,
Valery-ul lui Alain, originalul
Cânturilor Orfice – și-apoi vreun pămătuf
de ras, o mie de nimicuri, ca și toate
muzicile compuse de fratele tău Silvio.
Zece, douăsprezece zile sub mușcătura atroce
de petrol și-excremente. Sigur au suferit
mult înainte de a-și pierde identitatea.
Sunt plin de crustă pân-la-gât și eu dacă a mea
stare civilă a fost de la-nceput foarte-ndoielnică.
Nu turbă m-a asediat, evenimentele
unei realități de necrezut, nicicând crezută.
În fața lor curajul meu a fost întâiul
din împrumuturile tale, poate nici n-ai știut-o.

Eugenio Montale - Inundația a Aplecat Pack-ul cu Mobile

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Inundația a-necat pack-ul cu mobile,
cu hârtii, cu tablouri care se-ngrămădeau
într-o pivniță-nchisă cu un lacăt dublu.
Poate că au luptat orbește marochinurile
roșii, nesfârșitele dedicații ale lui Du Bos,
timbrul cerat cu barba lui Ezra,
Valery-ul lui Alain, originalul
Cântecelor Orfice – și-apoi vreun pămătuf
de ras, o mie de nimicuri, ca și toate
muzicile compuse de fratele tău Silvio.
Zece, douăsprezece zile sub mușcătura atroce
de petrol și-excremente. Sigur au suferit
mult înainte de a-și pierde-identitatea.
Sunt plin de crustă până-n gât și eu dacă a mea
stare civilă a fost de la-nceput foarte-ndoielnică.
Nu turbă m-a asediat, evenimentele
unei realități de necrezut, nicicând crezută.
În fața lor curajul meu a fost întâiul
din împrumuturile tale, poate nici n-ai știut-o.

Ion Caraion - Desprimăvărare Cu Frig

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cerul se umpluse de ape
lume de pe lumea cealaltă.
Doamne, nu mai încape –
Ceru-i ca iarba de baltă.
Doamne, a dat peste toarte –
Apa se umpluse de moarte.
Viitura cleioasă, mâlul etern,
Aduce buturugi din infern.
Smoală, gaz, vârtej, coșciuge,
Umbre, borhoturi, genune, năuce
Păduri de pustiu…
Apa e cruce
Și drumu-i sicriu.
Doamne o să fie târziu
Și-ntuneric. Și sânge.
Nimeni n-a spus
E ud până sus.
Prăsila ta plânge.
Dar pân′la El, rostogol,
Gangă era și nămol.
De mai plouă, nu-i bine!
Nu-n voi, nu-n sine,
Plouă; plouă în mine,
Care mă farm…
Eu n-am lume, n-am țărm
Nici corturi. Nici vânt.
Moartea se umplea de pământ.
Pământul se umpluse de seri.
Serile se-ncărcară de scrum
Și de gol. Și de ceață.
Jaruri de aer postum –
Flăcări de gheață.
Doamne-i peste puteri
Puterea potoapelor.
Împărăție a apelor –
Eu nu-s nicăieri,
Eu nu-s nicăieri.
Soarele din răgălii
Face câte-o minune pe zi
Șarpele din oră-n oră
Dă din faună în floră
(Legănându-și-i arar)
Bice, solzilor de var.
Apa-n apă, teatru-n teatru
Șarpe, soare, om tuspatru
Îl uscau pe Dumnezeu
De netimp, la malul meu.
De netimp ori de nespațiu –
Era gheață… Era spațiu….
Cerul se-mpâclise de baltă.
Lume de pe lumea cealaltă.

Nikolai Rubtov - Ploaia a Șaptea Zi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ploaia a șaptea zi nu contenește
Și s-o oprească nu e cineva
Și tot mai des un gând iar alicește
Că poate satul întreg s-a îneca.

Stoguri plutesc și scânduri fug pe valuri,
Și se afundă-n apă-ncet, treptat
Uitatele căruțe de pe maluri,
Fățarea-ntunecată s-a-necat.

Drumuri demult s-au prefăcut în râuri,
Iar lacurile mări devin pe rând,
Trec peste praguri ape fără frâuri
Familiei ancore sfărâmând.

O săptămână toarnă, alta toarnă..
Vederi mai triste nu am mai văzut
Un cer întunecat apă răstoarnă
Pe-un câmp de apă cu luciri de lut.

La țintirim morminte-s înecate
Doar stâlpii îngrădirii mai stârcesc
Ca crocodili sicrie-ntunecate
Prin ape din desișuri se sucesc.

Trosnind, plutesc obscure, anonime
Pe sub torentul ce nu dă-n mai rar,
Se duc îngrozitoarele fărâme..
Mult timp s-a aminti acest coșmar.

Noroc că satele sunt ca și pe ostroave
Fiindcă-s cățărate pe vreun dâmb
Și-s insule movile și dumbrave.
Țăranii clătinând din capuri strâmb
Vorbesc arar din luntre și-ntuneric,
Case salvând și vitele le scot,
Copiii ocărăsc fără putere
Și:„Slavă Domnului! ” – să zică încă pot –
„Slăbește ploaia, iată.. ” – vor să spere –
„Și-n albie o să se-ntoarcă tot.. ”

Luis De Gongora Y Argote - Sonet (6)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Îngrozitoare lucruri, Celalba, mi-a fost dat
să văd: înalte turnuri sărutând pământul,
orii rupându-se deasupra, vântul
ducând prin aer podul sfârtecat;.
Ţărâna vomitând tot ce şi-a adunat
în burta ei, pâraie ce nu ştiau cuvântul
schimbate-n fluvii ce îşi luau avântul
din muntele ce le-a descătuşat;.
ca-n zilele lui Noe, lume agăţată
de brazii cei mai nalţi, până departe,
şi fagi robuşti de ape purtaţi ca o nuia.
Păstori şi câini şi turme pe unda-nvolburată
plutind fără scăpare către moarte
şi teamă mi-a fost numai pentru iubirea mea.

Farkas Arpad - Potop

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Trosnește gardul, pe tufe
le învârte o mâzgă,
ce mușcă lacom podina,
țâșnind prin șură în față.
Saltă cu fân, carul lui
Ilie; cai umflați,
sub revărsare crește un
nămol de purcei morți.
Balene-bostani, cai,
spărgând casa, o scuturând,
mușcă din zidul albastru,
pivnița la refuz, umplând.
Secuiul stă, îi curg
lacrimile, râde tare:
,,Ia-o Doamne casa,
ia, de la om ce are!”
Pe nevasta și țâncii,
posturile, noaptea,
cuiburile de berzi,
lume să am, încaltea!”.
Valul se turbă, și sub cer
cătune plutesc în rai.
Barca nu mai ajunge,
apa va cânta, numai.

Vasile Alecsandri - Ciclonul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Lunca mie drăgălașă, de-a mea inimă cântată,
Ieri frumoasă și-nverzită, astăzi zace inundată.
Căci Siretul, mire barbar, de iubirea lui aprins,
În a sale brațe crunte a răpit-o și cuprins.
Dragă luncă! Iarba-ți verde și a florilor comoară
Dispărut-au sub potopul ce din treacăt le omoară.
Apele mereu se suie; toate păserile-n zbor
Țipă jalnic, îngrozite pentru cuiburile lor.
Dar o și mai cruntă spaimă, dar o cumpănă mai mare
Le așteaptă, vai de ele! după crunta inundare.
Un ciclon din zarea neagră, plin de fulgeri trăznitori
Vine, vâjâie și urlă, aducând troieni de nori.