Ion Caraion - Hölderlin
La lumina stinsă, au căzut corpuri… / Chipuri nemaiîntâlnite vreodată în vis. / Cineva din … →
La lumina stinsă, au căzut corpuri… / Chipuri nemaiîntâlnite vreodată în vis. / Cineva din … →
Furnicător colocviu de-atavice arome! / Urcăm proptiți în bâte, ca magii-n axiome, / călcăm pe … →
Noapte, stai, rămâi tu, beznă: an să fii, de ai putere! / Iată, mi-a sosit … →
Ochi întunecat, pogoară / Și-n puterea ta mă du, / Gravă, dulce, visătoare, / Nepătrunsă … →
Stau și merg prin pădurea întunecată, / Descult, mângâind creștetul Pământului / A cărei aură … →
Câteodată, viața mea își deschide ochii în beznă / Cum ar vedea trecând pe străzi … →
Dimineața am deschis bine ochii / Și am înțeles că nu văd nimic / Habar … →
Ca îndelung mângâiat este trupul său / Leneș un singur ochi i se desface / … →
Pe câmp / sub veșteda pală de fân / putrezea hoitul unui om. / Cineva … →
Luna a luat soarele cu ea. / Dintr-o piatră strigă un glas. / Inel pustiu. … →