Pablo Neruda – Poemul VII
Aplecându-mă în după-amieze, / îmi arunc capcanele triste înspre ochii tăi marini. / Acolo, în … →
Versuri corectate și adnotate
Aplecându-mă în după-amieze, / îmi arunc capcanele triste înspre ochii tăi marini. / Acolo, în … →
Dacă lumea are alcătuirea limbajului / și limbajul forma minții / mintea cu plinurile și … →
Noapte. / Nemărginită boltă-a nopții, / Deschide tainica ta carte / Și-ascultă-mi glasul zbuciumării / … →
Noaptea, în stația umedă de metrou / Când ultimul tren a plecat, înghețat sloi, / … →
Adorm cu demonii în mine / Pierduți demult, în vocea ta / Și trag în … →
A labei lor trândavă lunecare / Tăcere iscă, ameţitoare-n noi, / Ca, brusc, privirea-n jur … →
Sufletul atinge glasul primăverii albastre. / Sub umede crengi înserate / Fruntea-îndrăgostiților căzu în fiori. … →
Din viață, în de moarte, / Din aproape-n departe, / De la dragoste la ură, … →
Mută, prin întuneric / Umblu pe câmpurile goale de grâne: / Alături de tine, mândru, … →
Mint cei ce-au spus că luna pierdută-i pentru mine, / ce-mi prevestiră soarta cu firea-i … →