Când îngerii își varsă dracii
În pentagrame deochiate
Și-n întuneric se îmbracă
Doar în păcate dezbrăcate.
În zbiarătele blestemate
Chiar sub fasciculi de lumină
E o poveste prin cadavre
Cu un băiat și o copilă.
El trăia cu Dumnezeu
Dar mânat de singurătate
O vede plină de mister
Și îi cade la pat într-o noapte.
Iar dimineață o privește
Și îi spune te iubesc
Ea îi spune că-l urăște
Și nu vrea să-I mai vadă-n veci.
După care privi tristă
Și îi spuse nu se poate
Eu sunt doar o satanistă
Te vreau doar pentru păcate.
El, orbit fiind de iubire
Acceptă să stea cu ea
Într-o lună fără zile
Îl chemă și-i spuse așa.
Cum poți iubi o copilă?
Care știi că te urăște?
Nu ți-e teamă, nu ți-e silă?
Îi răspunse, nu îmi este.
Mă iubești cu-adevărat?
Sunt al tău oricum m-ai cere
Ți-ai da viața pentru mine?
Categoric, cu plăcere!.
Și-atunci el se sinucise
Ea râdea pe așternut
-Poftim înc-un suflet, drace
-Poftim și ce mi-ai cerut
Sensul versurilor
Piesa relatează povestea unui băiat care, orbit de iubire pentru o satanistă, este manipulat și în cele din urmă se sinucide pentru a-i dovedi devotamentul. Ea îl folosește doar pentru a oferi un suflet diavolului.