https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/dan-botta-cornul-marii-cornul-serii https://versuri.pro/dan-botta-cornul-marii-cornul-serii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=85260 →]]> Valul bate-ncet în stâncă,
Spuma-i dulce o-nfășoară
Într-o horbotă ușoară;
Umbra serii de vioară
Crește-n liniștea adâncă.
Privesc cerul. Se adună
Zarea pură-a unui vis,
O lucoare de abis
Mă îmbracă. Cum răsună
Cornul mării, indecis.
Strălucește în orgia
Viorie de pe mare
Luna palidă, în zare,
Luna din Infern, soția
Sufletelor în pierzare.
Țipă-n volburi largi lăstunii,
Umbra crește ca o floare,
Ca o floare-amețitoare,
Apa, -n gemetele lunii,
Jos pe stâncă, albă, moare.
De departe sună cornul,
Cornul serii, cornul mării,
Cornul surd al întristării,
Cornul mării, cornul serii,
Cornul jelei și-al pierzării!

]]> https://versuri.pro/dan-botta-cornul-marii-cornul-serii/feed 0 https://versuri.pro/stephane-mallarme-se-intristase-luna https://versuri.pro/stephane-mallarme-se-intristase-luna#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=64425 →]]> Se întristase luna. Albi serafimi plângând
Cu-arcușu-n mâini, prin somnul florilor curgând
Scoteau din cupa tăinuită a-mbolnăvitelor viole
Suspine de cristale prelinse pe-azurul micilor corole.
Era sfințita zi a-ntâiului sărut
Și visul crud din suflet mi-a păscut
Sorbind din plin balsamul tristeților păgâne,
Ce fără de regrete în veci de veci rămâne.
În inima din care un suflet a cules
Un vis. Și rătăcind cu ochii în eres,
Deodată-mi apăruși în față pe strada largă și pustie
Zvârlind prin umbrele-nserării înfiorări de veșnicie.
Da, am știut; erai aceeași zână
Care-n copilărie mi-erai în somn stăpână.
Atunci din mâna-ntredeschisă cerneai pe visele-mi curate
Ninsoarea albelor buchete de stele mari și parfumate.

]]> https://versuri.pro/stephane-mallarme-se-intristase-luna/feed 0 https://versuri.pro/magda-isanos-ei-sunt-saracii https://versuri.pro/magda-isanos-ei-sunt-saracii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=68558 →]]> Ei sunt săracii pământului, ei sunt umbroșii
oameni care răspândesc întristare,
și lumea lor n-are măsură, n-are culoare.
Ei sunt săracii, ei sunt umbroșii.
Nimic nu-nflorește acolo, nimica nu strigă,
ci totul se stinge-n umbra covârșitoare.
Ei sunt săracii pământului care-așteaptă anotimpul
făgăduințelor toate.

]]> https://versuri.pro/magda-isanos-ei-sunt-saracii/feed 0 https://versuri.pro/mircea-micu-ai-sapat-gradina https://versuri.pro/mircea-micu-ai-sapat-gradina#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=71296 →]]> Ai săpat grădina, nu-i așa?
Iepurii nu vor avea ce adulmeca,
Verzele brumate și atinse de ger
Se vor fi mutat de mult în cer….
Nu mă aștepți…
Nici eu nu mai știu să mânuiesc
Hârlețul tău în care norii strălucesc,
Și nici să vorbesc nu mai știu
De-nstrăinare și de pustiu.
Sapă tu grădina. Fă să răsară
Ceapa dulce de început de vară,
Curăță pomii bătrâni și blânzi
Să rămâna fără omizi.
Și când voi veni, târziu, prin zăpezi
Scurge-ți lacrima-n ochii mei verzi,
Apoi să tăcem. Eu știu să tac!
Să ascultăm cum trece peste grădină
Alt Veac…

]]> https://versuri.pro/mircea-micu-ai-sapat-gradina/feed 0 https://versuri.pro/charles-baudelaire-eu-te-slavesc https://versuri.pro/charles-baudelaire-eu-te-slavesc#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=72534 →]]> Eu te slăvesc totuna cu bolta înnoptării,
O, doamnă a tăcerii, o, vas al întristării,
Și te iubesc, frumoaso, mai mult când îmi dispari,
Și când, ca o podoabă a nopților, îmi pari
Că-ndepărtezi ironic adâncile zenituri
De brațele-mi întinse spre-albastre nesfârșituri.
Vreau să m-agăț de tine, spre cer navală dând,
Cum viermii de-un cadavru se-agață mișunând,
Că-mi ești prea scumpă, crudă jivină nemiloasă,
Chiar și-n răceala-n care îmi pari și mai frumoasă!

]]> https://versuri.pro/charles-baudelaire-eu-te-slavesc/feed 0 https://versuri.pro/jose-eustacio-rivera-simtind https://versuri.pro/jose-eustacio-rivera-simtind#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=80622 →]]> Simțind că-n al meu spirit umplut de întristare
romantica tandrețe începe să răsară,
mă duc să sărut steaua ce-a apărut pe seară
plecat peste fântâna cu ape-amăgitoare.
Și când spre apa-aceea albastră și lucioasă
mă-nclin cu a mea gură de duioșie plină,
aud parcă o voce, mai mult decât divină,
a celei care poate pe mine e geloasă.
Crezând că tu în spirit acolo ești prezentă
întorc spre tristul pampas privirea insistentă;
dar nimeni!.. Doar amurgul cu roza lui culoare.
Dar, vai! când eu departe mă uit cu neputință
deasupra mea, în taină și plin de umilință,
un palmier suspină, cuprins de-nfiorare.

]]> https://versuri.pro/jose-eustacio-rivera-simtind/feed 0 https://versuri.pro/jorge-luis-borges-celui-intristat https://versuri.pro/jorge-luis-borges-celui-intristat#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=80839 →]]> Aici e tot ce-a fost: temuta spadă
De dur saxon și versu-i măsurat,
Și insule și mări, ce i-a fost dat
Odraslei lui Laerte să le vadă,
Și luna de persan, grădini umbroase –
Istorie și gând înaripat –
Și-al amintirii aur ferecat,
Și-n aer fin parfum de chiparoase.
Nimic nu mai contează. Resemnata
Strădanie a artei nu te scapă,
Nici visu-ncețoșat, și nici uitata,
Stinghera stea, de ziuă când se crapă.
O singură femeie-i grija ta.
La fel cu celelalte. Este ea.

]]> https://versuri.pro/jorge-luis-borges-celui-intristat/feed 0 https://versuri.pro/grigore-alexandrescu-intristare https://versuri.pro/grigore-alexandrescu-intristare#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=45715 →]]> Duceți-mă acolo pe țărmuri fericite,
Ziceam, unde Neapol p-al mării sân prea lin
Răsfrânge dealuri, stele de nori neînvelite
Și unde cresc orânzii subt cerul cel senin.
Ce-ntârziem? Să mergem; din unda cea albită
Să văz ieșind Vezuviul în flăcări care zbor;
Să văz eu Aurora pe dealuri strălucită.
Și voi, ținând de mână ușor p-a mea iubită,
Din aste nălțimi veseli visând să mă cobor.
Urmează-mi în ocolul acestor golfuri line;
Să-ntoarcem pașii noștri pe țărmul cunoscut,
L-a lui Virgil cenușă, l-a Cântiei grădine,
L-al Venerii vechi templu țăran-acum făcut:
Acolo subt orânze, subt via înflorită
A căria mlădițe cu mirții se mărită
Și fruntea și-o-mpletește c-o boltă de lungi flori,
L-al apii dulce zgomot, l-a vântului murmură,
Noi singuri cu amorul, cu vesela natură.
Gustând viața dulce, plăcuți vom avea sori.
A galbenelor zile făclia se topește,
Se stinge cu-ncetul de-al restriștii vânt.
Ori dacă câteodată puțin mai fâlfâiește,
Scânteiele-i aprinse de suveniru-ți sânt.
Eu nu știu dacă cerul în marea-i îndurare
Voiește al meu suflet în ăst loc a ieși;
Viața-mi e aproape de recele-i hotare,
Și-abia pe un an poate că încă va păși. Dar dac-o veni moartea în primăvara vieții.
De trebuie în locul la bine închinat
Să scap din a mea mână o cup-a tinereții
Pe care cu flori soarta părea c-a-ncoronat,
Eu nu rog dumnezeii decât să merg o dată
Pe țărmuri ce păstrează iubitu-ți suvenir,
Să zic un lung adio la clima cea curată,
Și unde-am gustat viața să pierz al vieții fir.

]]> https://versuri.pro/grigore-alexandrescu-intristare/feed 0 https://versuri.pro/grigore-alexandrescu-intristarea https://versuri.pro/grigore-alexandrescu-intristarea#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=45736 →]]> Al nopții cer prea dulce,
A sa răcoare lină
În inimă-mi aduce
O rază… Dar se duce
Ca vântul ce suspină!
Scârbit peste măsură
De zgomotul cetății,
Eu caut în natură
Un loc făr’ de murmură,
Supus singurătății.
Că Fenix far’ de moarte
Se naște-a mea durere
Și pieptul meu să poarte
Lovirea astei sorți
E prea fără putere.
Fantomă plângătoare,
Eu trec această lume
Ca frunza plutitoare
Ce saltă până moare
Pe țărm fără de nume.
Când somnul se arată
La oameni, să aline
Strigarea turburată,
Ce e asemănată
C-un uiet de albine.
Tovarăș de-ntristare,
Un câine lângă mine,
Prin urletele sale
Natura sa răscoale,
În aste locuri vine.
Ființă făr’ de nume!
Ce păsării dai zbor,
Ce mărilor dai spume,
Ce omului dai lume
Și apelor izvor!
Ce pui copaci pe munte,
Pe ceruri curcubeu,
Necazuri p-a mea frunte
Ca furiile crunte,
Slăvite Dumnezeu!
Din bolta de mărire
Coboară-te p-un nor,
Alin-a mea simțire
De rele peste fire,
Ori voie dă-mi să mor!

]]> https://versuri.pro/grigore-alexandrescu-intristarea/feed 0 https://versuri.pro/grigore-vieru-la-noi https://versuri.pro/grigore-vieru-la-noi#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=45935 →]]> Lui Andrei Galben
E pace, da! Ci nu știu
Cât va luci-n fereastră,
De-aceea-s trist, când, Doamne,
Mă uit la spada noastră;
Când văd crescând pe dânsa
Rugina, mușchiul verde,
Osânza trădătoare
Cea care ne va pierde!
În dreptul nume-al Țării
Mă mut din asta bahna,
Dar și în El e numai
Pustiu și frig, și mahna.
Unde să fugi când, Doamne,
Chiar numele Tău mare
E strâmt pentru atâta
Durere și-ntristare?
E pace, da! Ci nu știu
De e și pacea noastră
Când numai nenorocul
Ne bate în fereastră!
* * *
Preasfințitului
Casian Galateanu
Îmi întind brațele
Spre tine, Doamne,
Și mă ating
De fața Patriei mele.
Doamne care mă-nveți
Numai lucruri frumoase
Și zici: „Nu mânia
Dobitocul din om
Că va trebui să te lupți
Cu doi deodată. “
* * *
Preacucernicului părinte
Constantin Galeriu
Părinte,
Eu nu știu dacă viața
M-a îndrăgit.
Și nu știu dacă moartea
Mă urăște.
Dar caldă
Asta o știu
Va trebui să fie crucea
Pe care ochii voi închide.
Caldă, Părinte, de sângele meu.
Binecuvântează-mă.

]]> https://versuri.pro/grigore-vieru-la-noi/feed 0