Versuri corectate și adnotate
Trenul soarelui aprins goniseÎn fața pragului meu indolent.Du-te, doar.Urmele taleNu-i dor deja.E linișteNumai o clipocire:Peștele meu gras îi dau înapoi râuluiO furișare:Pasărea mea slabă îi dau înapoi câmpieiDu-te, doarÎși acoperă frunza știrbităFloarea.Vezi?Deja se înserează.
Strofa 1:Am plecat în lume,S-o ducem mai bineCa să am ce să le punPe masă la copiiSă nu se mai zbată,Cum m-am zbătut euȘi să aibă-n viața lorTot ce n-am avut eu. Refren:Mă întorc acasăLa familia mea frumoasăLa familia mea frumoasă, LumeCând doru-i greu,La ei mă gândesc mereuLa ei mă gândesc mereu, Lume. Strofa 2:Număr … Citește mai mult
Strofa 1:Ți-am spus de la început, mă voi întoarce,Și am să fiu din nou al tău,Mă vezi venind, mă întorc din viitor,Nu sta în lumină.Nimic nu este mai greu,În inima ta, în ochii tăi,Hai să evadăm, urmează pașii mei,Hai vino cu mine. Refren (x2) :Mă întorc la tine,Mă întorc pentru tineMă întorc la tine.Mă întorc … Citește mai mult
Crenguță de măr rotat,Ce dor greu m-a apucat:Să mă duc în al meu satCă de mult am mai plecat,Să văd mărul de la poartăUnde mă umbream odată,Casa și grădina verdeUnde printre flori m-oi pierde.Când plecai în prima ziTaica-n poartă îmi șopti:– De-acum, fată, n-om mai fiÎmpreună-n orice zi!Maica plângea în portiță,Mă săruta pe guriță,Buzele îi … Citește mai mult
Am să plec într-o zi,Într-un loc neștiut,Într-un munte secret,Undeva în trecut.Am să plec în trecut,Am să plec într-o zi,Să ajung când te naști,Să te pot întâlni.Știu și eu că-i ciudatȘi că pașii-mi sunt grei,Către nunta din veacA părinților mei.Las de veghe aiciToți nepoții frumoși,Eu mă întorc în trecut,Eu mă întorc la strămoși.Eu mă întorc la … Citește mai mult
Și eu, un trist necredincios,În lirică nesăbuire,Mi-am părăsit fără vreun rostPreascumpa vatră de iubire.Dar inima tot a culesSuspinul mut din depărtareȘi cu târzie-nduioșareEu m-am întors – și-am înțeles!.
Brațe, faceți ce v-a hărăzit să faceți soarta,Aduceți balonul minții care-a spart lacătul și poartaȘi se-nalță ca un spânzurat de vântÎnapoi în coliba lui, pe pământ.
Conștient de limită am văzut că nu sunt pe limităCe limită, ce oroare, mă simt ca un pește pe uscatOare?? Dacă întreb mi se va răspunde nu??Oare??? Îmi pierd cumpătu, da cum să nu… ce liniște mă apasăMă gândesc să mă întorc acasă, la familie, gândul îmi spune pune-i linie…Ok spun, nu am timp de … Citește mai mult
Și plec și vin și nu-nțeleg nimicdecât că niciodată nu-mi e bineși că-i obligatoriu să mă-ntorc,exact atunci când plec de lângă tine.Și nu mă tem decât de somnul tristce mi-a pătruns în inimă și scurmă,că într-o zi n-o să mai pot venidin tragica plecare de pe urmă.(Meserie mizerabilă sufletul, 2000)
Vin obosităDintr-o cale lungă.Am colindat ținuturiMinunate,Am străbătut pustiuriEfemere,M-am prosternatPrin temple dărâmate.Și m-am întors.Cărarea fu prea lungăȘi prea mulți aniDin urmă mi-a răpit.Acum, aș vrea din nouAvântul viețiiȘi nu-l mai am.O! cum am obosit!