intelectuali – Versuri.pro

Stefan Augustin Doinaş - Hobby

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dimineața e ca o ghilotină spălată.
– Ce peluză! exclamă lăptarul, iar celălalt
se-ntoarce și-l cântărește lung din privire.
„Are ochi spălăciți ca viorelele”, zice
grebla, și dinții ei strălucesc. „Îi palpită
o vână la gât”, mormăie sapa în timp ce
scuipă din gură hălci din carnea pământului.
„Fleacuri”, răspunde foarfecele, „singura lui
parte mai moale sunt buzele, când surâde…”.
Între cei doi bărbați nu se află acum
decât trei sticle cu lapte, toate trei albe,
și o mare tăcere în care se aude limpede
cum își acordează un greiere scripca.
– Nici o șansă cu intelectuali de-al de-ăștia, regretă
dedicându-se iar florilor sale călăul.

Mihai Eminescu - Ai Noștri Tineri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ai noștri tineri la Paris învață
La gât cravatei cum se leagă nodul,
Ș-apoi ne vin de fericesc norodul
Cu chipul lor isteț de oaie creață.
La ei își cască ochii săi nerodul,
Că-i vede-n birje răsucind mustața,
Ducând în dinți țigara lungăreață…
Ei toată ziua bat de-a lungul Podul.
Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strâmbă:
Stâlpi de bordel, de crâșme, cafenele
Și viața lor nu și-o muncesc — și-o plimbă.
Ș-aceste mărfuri fade, ușurele,
Ce-au uitat pân’ și a noastră limbă,
Pretind a fi pe cerul țării: stele.

Cosmin Vaman - Humanitas

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Orașul ăsta e vechi, asta se vede pe orice stradă te găsești
Are ruine
Are coline
Are uzine
Dar n-ai cum să nu-l iubești.
Orașul ăsta este orașul în care te iubesc
Are magazine
Are vitrine
Are oameni care citesc.
Să te plimb seara prin oraș la pas
Să te țin de-o mână să nu pot să te mai las
Să te fac să râzi până rămâi fără glas
Și să bem un ceai la Humanitas.
Să te plimb seara prin oraș la pas
Să te țin de-o mână să nu pot să te mai las
Și tu să-mi spui așa cum îți place ție să glumești
Îmi place-aici dar îmi place și mai sus la Cartu… bip.
Locul ăsta e frumos și încă nu de azi de ieri
Sunt unii care spun că aici ar fi plin de boieri
Îi sunt fidel în general, dar mai greșesc că sunt și eu om
Odată, când eram mai mic am citit o carte de la polir… bip.
Aș vrea măcar pentru-o zi să conduc țara asta și eu
La cum a fost condusă pan-acum nu poa’ să fie foarte greu
Nu-mi place băutura nu mă dau la femei
Dar mi-ar plăcea să am și eu intelectualii mei

Edward Estlin Cummings - Doamnele de la Cambridge Care Locuiesc în Suflete Bine Mobilate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Doamnele de la Cambridge care locuiesc în suflete bine mobilate
nu sunt deloc frumoase și au mințile odihnite
(la fel, cu binecuvântarea bisericii protestante,
sunt și fiicele lor spirite fără parfum și formă)
ele cred în Hristos și în Longfellow (amândoi morți)
și sunt interesate invariabil de foarte multe lucruri –
în vreme ce scriu cineva mai poate încă afla niște
degete încântătoare împletind: aceștia sunt Polii?
Poate. În vreme ce-aceleași fețe cercetează sfios pe față și pe dos
scandalul D-nei N și al Profesorului D
… doamnelor de la Cambridge nu le pasă dacă, uneori, deasupra
Cambridge-ului în cutia ei boltită de lavandă cerească
luna zornăie ca un fragment de acadea-îmbufnată.

Octavian Paler - Relativismul Moral

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

(…) În „Revolta maselor”, Ortega y Gasset zicea că politicianul face ca lucrurile să fie din ce în ce mai confuze, în timp ce intelectualul se străduieşte să le facă mai limpezi. Problema e dacă noi corespundem acestei caracterizări. Uneori am nişte îndoieli, deoarece există un anumit relativism moral chiar în rândurile noastre, ale intelectualilor, ceea ce mi se pare grav şi periculos.
Voi da câteva mostre de relativism moral. Prima la care mă gândesc este transformarea echidistanţei în superstiţie, absolutizarea ei. Fără îndoială, nu poate exista justiţie adevărată fără neutralitate politică, nu poate exista presă independentă fără ca ea să fie deasupra partidelor (…).
(…) Mă întreb, însă, dacă poate exista echidistanţă între bine şi rău, între minciună şi adevăr, dacă poate exista echidistanţă când primul-ministru al României minte că trăim din ce în ce mai bine, în timp ce trei sferturi dintre români trăiesc la nivelul sărăciei sau sub nivelul sărăciei. După părerea mea, există şi echidistanţe indecente. Un alt relativism moral, mai subtil, dar şi mai vinovat, se revendică din „moderaţie”, din dispreţul pentru orice implicare prea activă, prea categorică. Nu înţeleg, între altele, cum e posibil să se spună şi să se scrie că anticomunismul este un fel de comunism întors pe dos. Cum ar suna, oare, dacă aş spune că antifascismul este un fascism întors pe dos? Nu înţeleg de ce există intelectuali, şi din ce motive o fac, care nu vor cu nici un chip să pună pe acelaşi plan comunismul şi fascismul. Auzim, apoi, de multe ori că morala e treaba moraliştilor, în timp ce politica cere realism. Desigur, politica este, cum se spune, arta posibilului. Dar asta nu legitimează dreptul intelectualului de a dispreţui morala în numele „realismului”. Chiar prin definiţie, partid înseamnă „parte”. Deci un politician reprezintă, ilustrează, o jumătate de adevăr. În ultimă analiză, politica unei ţări este reprezentată de jumătate de Opoziţie, jumătate de Putere şi de-abia împreună ele formează un întreg. Intelectualul trebuie să năzuiască, însă, la adevărul întreg. De aceea, n-are voie, cred, să dispreţuiască morala, să spună că morala este ceva desuet, anacronic. Nu sunt pentru o morală posomorâtă, dar fără valori morale ajungem la o societate care s-ar întemeia pe neobarbarie. Dacă o politică bazată riguros pe morală este o utopie, o politică imorală este de neacceptat. Unii intelectuali îşi justifică apatia, dezgustul, detaşările prin ceea ce se vede, prin ceea ce se întâmplă. Chiar şi eu am avut de multe ori tentaţia să renunţ să mai fac gazetărie. Să mă întorc la manuscrisele mele. Dar îmi dau seama că dezgustul pe care îl trăim şi care ne copleşeşte lucrează din nefericire în favoarea celor care au creat acest dezgust. În concluzie, aş zice că în Est, deci şi la noi, totul este politică, inclusiv fuga de politică.

Flora Mărgărit Stănescu - Flora481 - Satiră

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

(Unor telectuali).
De atâtea gânduri sumbre,
Am uitat esențialul
Și mă-ntreb cum e mai bine,
Să-i zic cal, să-i zic măgarul?
După cum se manifestă
Nărăvaș calul n-așteaptă,
Mai că l-aș lovi în țeastă
Dar te pomenești că-i crapă.
Tigve goale și soioase
Ifose de telectuali,
Încă tot mai rod la oase
Și-și fac veacul între barmani.
Că prin fundul sticlei iată
Toate ei le văd pe dos,
De eram mai tinerică,
Mi-ar fi spus cu glas mieros.
Că, măi dragă, talent este
Dar se cere promovat,
Trebui să treci niște teste,
Te pricepi la mângâiat?
Mă pricep eu dar depinde,
Cu o jordie mai mare,
Ce v-aș arde de v-aș prinde
Sau cu-n făcăleț pe șale.
Să le spun că-n loc de creier
Au în capul lor tărâțe,
Îl pun jos cât sunt de fraieri
Și se-apucă să-l mănânce.

Attila Jozsef - Urare de Bun Venit Lui Thomas Mann

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

(Thomas Mann üdvözlése).
Precum copilul tânjind după tihnă,
ajuns deja lângă patul de-odihnă
te mai roagă: „Rămâi, spune-o poveste” –
(să nu-l prindă noaptea brusc, fără veste)
și-n timp ce inimioara-i bate agitată
nu știe nici el de-i mai înfocată
pofta de basm ori de a-i fi aproape:
te rugăm: Stai cu noi, zi-ne de toate,
străvechea poveste, nicicând uitată,
spune-ne că ești cu noi laolaltă
și suntem cu tine-mpreună toți cei
ce au gânduri demne de om, idei.
Știi, poetul nu minte pentru nimic:
zi-ne adevărul, nu doar ce-i veridic,
lumina de care scapără mintea,
căci singuri rătăcim în noaptea grea.
Precum prin madam Chauchat Hans Castorp,
azi să străvedem și noi prin propriul corp.
Glasu-ți calm nu trădează tărăboiul –
frumosul povestește-l, zi-ne și baiul,
înalță-ne din doliu la dorință.
Ca-n Kosztolányi, trecut în neființă,
cancer groaznic roade-n umanitate
în prea destule monstruoase state,
iar noi întrebăm năuci: ce urmează,
de unde-s noile idei ce lezează,
se fierb otrăvuri noi pentru-a ne-nvrăjbi –
cât timp vom mai avea un loc pentru-a citi?..
Să nu ne-nmuiem când tu ridici glasul,
să rămână bărbat drept bărbatul
și femeie femeia – liberi, senini –
și oameni toți, căci ei sunt tot mai puțini..
Ia loc. Începe-ți povestea pe-ndelete.
Noi te-ascultăm; fi-vor și din cei ce te
vor admira numai pentru că pot vedea
printre albi un european sadea.
1937, începutul lui ianuarie