intelect – Versuri.pro

Walt Whitman - Nu Închideți Ușile Voastre

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nu-mi închideți ușile voastre, mărețe biblioteci,
Eu vă aduc ce de pe rafturi vă lipsea,
de ce aveați mai multă trebuință vă aduc.
Din război năzărită, o carte am scris;
Buchiile cărții mele nimica sunt, reverberațiile
lor, totul.
O carte aparte, fără nicio legătură cu restul,
nepercepută de intelect.
Dar în fiecare filă, negrăite taine vă vor fascina.

Morbid feat Defect - Incultură Generală

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Strofa I:
Valoarea adevărată e dată de ce-ai în cap
Și nu-i vorba de vreo șapcă Armani sau vreun alt căcat,
E vorba de intelectul ce trebuie antrenat.
Depune un efort, că asta-i important cu-adevărat.
Plăcut e entertaiment-ul, dar nu lua supradoză
C-ai s-ajungi să crezi că boală de plămâni e ciroză.
Prostia-i confortabilă, prefer un pat de piatră
Decât să las elevarea pe listă netăiată.
Dacă privești în spate vei vedea că am dreptate
Și că nu era societate fără unii ca Socrate.
Te-ai întrebat, băi frate, de ce în străinătate
E mai bine? Poate pentru că ăia au mai multă carte.
Nu minte cel ce zice “Nici cele mai unse flinte
Nu sunt arme mai eficiente decât propria minte”
Da-i nevoie de muniție și prin ambiție
Și muncă vei face ca cei mai bun să-ți revină ție.

Refren x2:
Umbrit e orizontul în lipsa educației,
Căci asta-i șansa ta să îi mai dai cheie speranței.
Uite-aici un sfat ce nu-l primești prin aste părți,
Găsește-ți lumina-n umbra raftului cu cărți.

Strofa II:
Nu-i asta totul, dar fără “cap” rămâi doar cu “ital”
Și drept urmare n-ai să ai ce lua în maxilar,
Deci tre’ să fii conștient că-nțelepciunea e un dar
Și o pierzi dacă n-o-ntreții cu o filă măcar.
Eu mă car la dracu’ atunci când primesc răspunsul
La-ntrebarea “Cine-i Blaga? ” “Da’ de mine știe dânsul?! ”
Unde-i impulsul către cunoaștere ce-o are omul
De când i-a tras țeapă șarpele și a ales prost pomul?
Tre’ să îți meriți statutul de ființă superioară,
Că altfel rămâi la condiția de maimuță cheală.
Și prin ce zic aici eu nu zic să înveți la școală,
Că și-aia e-o cauză pentru incultura generală.
Învață că-n viață o să te pierzi în ceață
Dacă nu treci odată de prefață
Și n-ai vreo scuză atunci când ai în față
Info nelimitat nici cât o ață.
Îmi vine greață, cu-atâta ignoranță.
Fără cultură nu-există speranță!
Bagă la cap, nu doar la ficat,
În beznă, dar citit ești iluminat.

Michelangelo - 236 (Varianta)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Conceptul dă integrei sfintei arte
tipar de trup și gest, înaltă milă,
și-apoi abia material umilă!
Aceasta-i prima naștere: departe…….
A doua-i când, din piatra fără moarte,
frumos-concept ivește dalta-argilă,
că orice forță-n lume, oricât de-ostilă,
de veșnicia lui nu-l mai desparte.
Din Poezii, traducere de C. D. Zeletin.
236 #.
În noi când dramul din divina minte
concepe-un chip, atunci și mâna știe,
c-un biet model, să facă piatra vie,
dar asta nu prin meșteșug, ci-altminte.
Și în pictură: iute, înainte
ca pensula să fugă pe hârtie,
cel dăruit clădește-n fantezie
și-apoi dă mâna, gândului, veșminte.
La fel și eu, model mic, înțelesul
prin voi, o, doamnă nobilă și blândă,
mi-l capăt, renăscând mai bun, mai bine.
Sporind puținul și scăzând excesul,
stăpâna mea, spuneți-mi, ce osândă
înflăcărării mele se cuvine?.
Din Poezii, traducere de C. D. Zeletin

Rumi - Intelectualul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Intelectualul se expune întotdeauna;
Iubitul este întotdeauna pierdut (în iubirea sa)
Intelectualul fuge, temându-se să nu se înece,
Căci întreaga problemă a iubirii este pentru el o scufundare în mare.
Intelectualii își planifică odihna;
Îndrăgostiților le e rușine să se odihnească.
Îndrăgostitul este întotdeauna singur,
Chiar înconjurat de oameni fiind,
Precum uleiul lângă apă, el rămâne deoparte.
Cel care își face o problemă
Din a sfătui un îndrăgostit,
Nu obține nimic. El este înșelat de pasiune.
Iubirea este precum moscul. Atrage atenția.
Iubirea este un copac și îndrăgostitul este umbra sa.

Rashid - Dualitate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Privesc dezgustat cum renunțăm treptat
La limbajul specific, folosind un slang împrumutat
By the way, nu ar suna ciudat
Să-i spui “clap your hands” unui inculpat
OK, nu dețin fixe idei și flatez un poponar numindu-l gay
Get down the business, să-mi iau ceva marfă și am plecat
Îți pun pistolul în ceafă, you know, bitch, I got your back
Contra-atac, cu omu’ meu de la Romană
Își zice nigga, de fapt e țigan din genă indiană
Ca orice damă de companie din Capitală
O suge în altă limbă în fiecare seară.
Pentru ultima oară te întreb: nu știi
Că fără IQ îți pierzi și ultima urmă de ID?
Dau cu pace, vă zic: cuvântul sus și am plecat
În traducere: word up, bitches, and peace out!

Rappa - Oximoron

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Eu sunt doar alarma, nu şi ceasul morţii
Că nu trag cu arma, ci împuşc cu emoţii
Îi supun la perversiuni cerebrale pe toţi cretinii
Ce n-au realizat nimic, dar îşi permit s-aibă opinii
Despre alfa şi omega, de la A la Z
Cum se duc cu plăcere fiecare subiect
Acum reduc la tăcere prin argument
Orice suspect de intelect defect ce se crede înţelept
Orice pacient se crede doctor în filosofie
Când Terra-i un spital banal de psihiatrie
Nu vă place aici? Mai sunt şi alte sanatorii
Unii sunt atât de mici, dar îşi permit s-aibă orgolii
Perfecţilor defecte avem cu toţii
Ne fac speciali, suntem umani, calităţi au doar morţii
„Eu sunt special c-am dreptul la opinie, mă jigneşti? „
Tu şi-alte câteva miliarde, îţi dai seama ce special eşti.
Tânăr bătrân, străbun, urmaş
Dintr-un loc rău mai bun, într-un sat la oraş
Cuvântez nerostit c-o plăcută durere
Oamenii mari vin şi pleacă, oamenii mici vin şi bere.
Eu aduc la cunoştinţă, cu bună ştiinţă
Celor de rea credinţă, că au conştiinţă
Repun în dimensiuni spirituale oaia ce paşte
Că ce naşte pupă mâini, scuipă-n sân şi linge moaşte
Ca să-nvingi nu trebuie să lingi, tre’ să muşti
Să te convingi, nu tre’ să crezi ci să guşti
Să te eliberezi trebuie să zdrobeşti cuşti fără muşchi
Mulţi sunt mari la exterior, dar cerebral tot mai înguşti
Şi sunt un luptător, dar nu sunt un imbecil
Să mor pentru cauze pierdute-n lupte ce nu-mi aparţin
Rămân material didactic pentru facultăţi mintale
Ştiu că unii nu mă plac, că nu sunt de mâncare
Dar nici nu pot să mă supăr, ar fi culmea
Nici Divinitatea nu-i percepută de toata lumea
Deci nu pot să fac excepţie, de la percepţie
Nimeni nu fură vreun ochi, dar toţi cerşesc atenţie
E lecţie!.
Tânăr bătrân, străbun, urmaş
Dintr-un loc rău mai bun, într-un sat la oraş
Cuvântez nerostit c-o plăcută durere
Oamenii mari vin şi pleacă, oamenii mici vin şi bere

Paul Valery - La Poet

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

La poet:
Urechea vorbește
Gura ascultă
Inteligența, luciditatea sunt
acelea care produc și visează;
Somnul e acela care vede limpede;
Imaginea și fantasmele sunt
acelea care privesc;
Lipsa și lacuna sunt acelea
care creează.

Libelullah feat Sebb - Valoare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

libEluLLah:
Tu nu înțelegi prea multe, dar sincer nici nu mă aștept
Primul gând care-mi trece când te văd e „slab pe intelect”
Nu pot să aștept, când am așteptat destul
Dintr-o sută de participanți niciunu n-a trecut testul
Știm că n-are rost, de data asta fie ca mine
Că mereu a fost ca tine niciodată n-a mers bine
Cel puternic preia controlul și în caz de ceva
Subalternul nu-și uită rolul, soarta i se va termina
Ești ceva neprețuit, pentru că nu ai valoare
Și o tonă de kile să ai, tot io-s mai mare
Nu mi-am încercat norocu că-s ghinionist de fel
Când am încercat la tine m-am convins de asta, sincer
Nu-mi trebuie încheiere nu caut să mă opresc
Eu nu sunt ca restu, tot timpu am de cules
Și zic cine mă place, să-mi facă statuie
Cine nu o face, să-i dau la m***e.
Sebb:
Vorbele nu au valoare atunci când nu le înțelegi
Atunci când vrei să deschizi gura ai grijă ce rumegi
Fii cu ochii-n patru, când te acuză să ai dovezi
C-altfel or să te închidă și lumina n-o mai vezi.
libEluLLah:
Futu-ți gâtul mă-tii cum să te numești artistă?
Fa, tu ești maxim o tristă care nu-și ia limbi în p***a
Cred că am fost eronat că ești o scumpă la reducere
În concluzie, pot să-ți dau numai o mare futere
Mare rupere de p***, atunci când pui mâna pe ea
Se ascunde și dispare că te vede drept moartea
Te vaiți că ești grasă dar pe tin te zboară vântul
Sper să te ridice să cazi de unde urcă gândul
S-ai creieru tdi întâi trebuie să-l ai
Însă când ne-am uitat în capul tău am exclamat toți „vai!”
Clar nu te afli pe subiect, ești numai un complement
Subiectul e principal, complementul aruncabil
Rima albă că-ști rasistă, marș în morții tăi pe prispa
Ce-ai de făcut, să speli vasele cât timp mi-aprind o pipă
Am să te fac cap de listă, oricum ești ultima în coadă
Tu n-ai treabă de COVID cu masca, morții tăi de coardă

Friedrich Holderlin - Omenire De Valoare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Oamenilor li s-a dat sensul profund / Ca să aleagă tot ce e mai bine, ... →

Narcotic - Lumina Nopții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Momentul „prea târziu pentru mulți” e prielnic,
Aventurii mentale cu calități de dietetic,
Hrănești spirit, crești lucid, infinit sau veșnic,
Un prototip țintit de toți, simțit doar de cel puternic,
Găsit sub diverse forme în top 3 dorințe arzânde,
Fericire, satisfacție, succes, împlinire, izbânzi,
Dacă-i prea mult pentru tine, va fi destul pentru alții,
Să transform aburi de rușine-n vlăstari de civilizații,
Nu-i loc de combinații, că-i nevoie de spații,
Și la mine-n cap e plin ca pliantu’ cu destinații,
Turistice, am subliniat ca să elimin riscurile,
De a fi acuzat de incoerență pe-aici pe unde piscurile,
Abia că-mi vin la călcâi, da’ nu-i caz de nas pe sus,
Că doar plutesc în liniștea nopții care m-a adus,
În prag de etalare, peste orice-așteptare,
A pasiunii pentru sportul minții tratat ca invitat de onoare.

Ref:
De te-ai pierdut în conținut, mai e mult pan’ la esență,
Cam cât ai străbate la pas, mii de ani de existență,
Idei clădite-n beznă, deschid ochiu’ minții,
Puterea imaginației desăvârșește ambiții.

De când albu’ e simbol al clarviziunii mă gândeam,
Că-s destui boi de soi, „vreau de la tine tot ce n-am”,
Ce s-ar arunca-n var măcar să prindă culoare,
Ca la 6 din 49 cea mai absurd-arătare,
De-o iei ca pe-o zicătoare, hai să-mi ghicești pe 4 scânduri,
Fix în scris, post mortem, cât ți-a luat să crapi în rânduri,
Micționând pe titluri, inaugurez ținuturi,
În care frecvența rimei nu-ți permite să te scuturi,
Degeaba-ți fluturi gândirea diformă-n păreri,
Pe subiecte departe de orice-ai putea tu să speri,
Nici nu știi ce-mi ceri, când mă provoci să nu-ți dau de-ales,
Și să te abandonez în postura de-a fi violat la nesfârșit de interes,
Când te supunem testului cu enunțiometru,
Practic îți scoatem teoriile din reflex cu buchetu’,
Îți prezentăm cvartetu’, ce-ți fisurează parchetul’,
Forța lingvistică, intelectu’, echilibru’, și-argumentu’.