Intelectualul se expune întotdeauna;
Iubitul este întotdeauna pierdut (în iubirea sa)
Intelectualul fuge, temându-se să nu se înece,
Căci întreaga problemă a iubirii este pentru el o scufundare în mare.
Intelectualii își planifică odihna;
Îndrăgostiților le e rușine să se odihnească.
Îndrăgostitul este întotdeauna singur,
Chiar înconjurat de oameni fiind,
Precum uleiul lângă apă, el rămâne deoparte.
Cel care își face o problemă
Din a sfătui un îndrăgostit,
Nu obține nimic. El este înșelat de pasiune.
Iubirea este precum moscul. Atrage atenția.
Iubirea este un copac și îndrăgostitul este umbra sa.
Sensul versurilor
Piesa explorează contrastul dintre abordarea intelectuală și experiența emoțională a iubirii. Intelectualul analizează și se teme de iubire, în timp ce îndrăgostitul se abandonează pasiunii, experimentând singurătatea chiar și în mulțime.