Ion Scriba - Eternitate De Moment
În infinit, mi-e fruntea provă, / Mi-e orice neuron, o stea – / Dar inima … →
În infinit, mi-e fruntea provă, / Mi-e orice neuron, o stea – / Dar inima … →
Tu, singuratică și-albastră, / Rătăcitoare-n infinit, / La ce mă chemi necontenit / Acolo-n colțul … →
De ce n-am geniul exprimării / Să pot cuprinde într-un vers / Simultaneitatea stării / … →
În lut, odată cu puterea, / s-au împlântat cinci suliți vii, / înjunghiindu-l cu durerea … →
Am plecat.. / Necunoscutul mi-a zis: „Vino, te aștept”. / Am plecat în explorarea unor … →
E mult prea mare Universul, / pentru a fi imaginat de oricine. / Ce-ai creat, … →
Infinitul, laolaltă / cu o baltă; / cu un soare / de unsoare; / cu … →
Stelelor. / C-o mare de îndemnuri şi de oarbe năzuinţi / în mine / mă-nchin … →
Îmi număr iarăși pașii, pe drumuri neumblate / Într-o vreme răsăritul, prin locuri vechi, uitate … →
De ce, de ce nu poate dura acest moment pentru totdeauna? / În seara asta, … →