infern

Sorin Cerin – Acest Infern de Lume Meschină

de

Zile fără adăpost,demonstrează prin Piețele fără nume,ale Depresiilor Absurdului,alături de trupurile,Zebrelor trecătoare,ale Deșertăciunilor,care se vând,oricărei Morți,prin bordelurile,Non-Sensurilor Existenței,pe nimic,pentru a face,din Condiția Umană,vârful de lance,al Durerilor,din acest Infern meschin,ce umblă cu zarurile măsluite,ale Ierarhiilor,prin buzunarele fără fund,ale Credinței,Nimănui.

Tiarra – Tiară

de

Vremuri apuse prin mine renascVin din trecutul lor cu iz de DamascSărutul dulce al morții vi-l dauPe aripi de flăcări cu mine vă iau.Din lacrimi și sânge ea creșteCu inima ta se hrăneșteDezbina, desparte, uneșteSpre ea vin cu toții orbește.Ură și dragostea îmi dau fioriMiere și fiere vă dau în licoriVeniți dar spre mine, vă … Citește mai mult

Rainer Maria Rilke – Orfeu, Euridice, Hermes

de

Era-n ciudata sufletelor mină.Şi ei mergeau ca vine de argintîn întuneric. Printre rădăcini,sângele care curge-apoi în oameniţinea în umbră roşu ca porfirul.Şi altceva nimic nu era roşu.Stânci erau pe-acolo şipăduri fără fiinţă. Şi poduri peste vid,şi-o baltă mare, cenuşie, oarbă,întinsă peste fundul ei adâncca peste-un peisaj un cer ploios.Şi printre pajişti apăru, domoalăşi blândă, dunga … Citește mai mult

George Gordon Byron – Strofa IV

de

Decât o zdreanță dintr-un strai prea-sfântCu spini mai bine-ncins peste mijloc.Chiar dacă v-ați jura c-acel veșmântA fost în glumă pus, v-aruncă-n foc,În Flegeton văpăile-ațâțând,Și liturghia n-ar citi de loc,Spre-a potoli cazanul clocotit,Pân’ nu-i plătiți cu prețul îndoit.

George Topirceanu – Infernul

de

Stanțe apocrife la Divina ComedieI„Allor si mosse, ed io gli tenni dietro.”1Dante.Trudit apoi, m-am așezat pe-o stâncă.La capătul călătoriei meleSe deschidea prăpastie adâncă.Și străbătând a norilor perdeleCu-nveninate ace de lumină,Sclipeau în întuneric șapte stele.Eu le simțeam arsura pe retinăȘi-n van mă apăram, cu fața-ntoarsă,De raza lor caustică și fină.Simții atunci că-n juru-mi se revarsăUn pal … Citește mai mult

Guillaume Apollinaire – Infernul

de

Când omul frânt de sete deșertul a-nfruntatȘi în sfârșit ajunge la țărm deschis de mare,El setea nu și-o stinge, pe buze simte sare –Dorința mea e omul în marea ta-necat.Sub haina ta albastră sufletul ți-e drapatÎn negru ce ascuns e sub masca-ți zâmbitoareȘi-mi chinuie iubirea ce-i pală-n spânzurare;Ce-aș vrea să-ți ard orgoliul prin chin purificat!.Dorința, … Citește mai mult

F. Charm – Lăcomia

de

Dă-mi să mănânc, sunt flămând și-o să-ți certoată masaDă-mi doar o pernă să dorm și-o să-ți cer toată casaDă-mi haina ta când mi-e frig și tot de pe tineAdun să am mai mult doar pentru mine.7 păcate, 7 zile, o zi pentru fiecareMușcă din sufletul meu flămând până la-ndestulareCă toate-s lacome, negre, reci și n-au … Citește mai mult

Ion Pena – Nocturnă

de

Hei telegari ai visului,Purtaţi-mă pe unde nu voi ajunge vreodată,La porţile paradisuluiDe crin, de ismă şi de vată.Eu sunt un om sănătosBun pentru etajul cel mai de josAl vieţii a doua,Sudul şi slava şi roua.Cel puţin uşoara voastră cotigăSă mă treacă pe lângă DumnezeuS-aud pe Arhangheli cum strigăLa sufletul meu.Apoi la-nvierea cea mareNu voi mai … Citește mai mult