Dă-mi să mănânc, sunt flămând și-o să-ți cer
toată masa
Dă-mi doar o pernă să dorm și-o să-ți cer toată casa
Dă-mi haina ta când mi-e frig și tot de pe tine
Adun să am mai mult doar pentru mine.
7 păcate, 7 zile, o zi pentru fiecare
Mușcă din sufletul meu flămând până la-ndestulare
Că toate-s lacome, negre, reci și n-au căldură-n ele
Nu-mi ajunge doar o stea, vreau cerul cu tot cu stele
Născut din pământul crud, ca să mă-ntorc în el
Fără tot ce am strâns o viață în conturi și portofel
Cu cât ai mai mult, cu-atât vrei mai mult, e cert
Zac citind în pat Balzac cu „Lăcomia lui Grandet”.
Lăcomia-i iederă urâtă ce pe tine urcă
Și nu te părăsește nici dacă se usucă
Ca și Lucifer din lăcomie a căzut din cer
Și-acum trage și mă cheamă să stau la masă cu el
A vrea mai mult de la tine nu se numește lăcomie
Că dacă tragi doar cât îți trebuie aia-i hărnicie
Nu-ți face griji că nu prinzi loc atunci când ai să pleci
Lăcomia ți-a păstrat un loc bun în iad pe veci.
Dă-mi să mănânc, sunt flămând și-o să-ți cer
toată masa
Dă-mi doar o pernă să dorm și-o să-ți cer toată casa
Dă-mi haina ta când mi-e frig și tot de pe tine
Adun să am mai mult doar pentru mine.
La ce să strângi în pungi și saci mai mult decât consumi
La ce să bagi până la refuz cât pentru zece lumi
Când ce-i în plus poate hrăni și îmbrăca sărmani
Ce-mpart cu câinii mucegaiul pâinii și lipsa de bani
Și te privesc în ochi cu jind când tu n-ai timp să-i vezi
C-ai gura plină și-ochii reci pe punga de monezi
Lăcomia-n trup și minte e mult peste cuvinte
Te vinde ca Esau rapid pe-o ciorbă de linte.
Dă-mi un Ferrari și-o să cer la cer un elicopter
Dă-mi o vilă cu 5 stele și-o să vreau un castel
Dă-mi o cană de apă când mi-e sete și-o să-ți cer fântâna
Dă-mi un deget te rog Doamne și-o să vreau toată mâna
Unde-ți ții comoara îți ții și sufletul
Unde durerea tace mută s-aude răcnetul
În noaptea aia blestemată de îngeri și sfinți
Lacom Iuda a vândut iubirea pe 30 de arginți.
Dă-mi să mănânc, sunt flămând și-o să-ți cer
toată masa
Dă-mi doar o pernă să dorm și-o să-ți cer toată casa
Dă-mi haina ta când mi-e frig și tot de pe tine
Adun să am mai mult doar pentru mine
Sensul versurilor
Piesa explorează natura distructivă a lăcomiei, ilustrând cum dorința nesățioasă de a avea mai mult duce la pierderea sufletului și la decăderea morală. Prin exemple biblice și literare, se arată că lăcomia este un viciu care corupe și distruge relațiile umane.