Inequality – Versuri.pro

Ion Miloș - Strigătura

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Frunză verde de eroi
Ce-ar fi lumea fără noi
Oile fără măgari
Dragostea fără curvani
Vai de capul fără zile
Și de viața fără pile
De picioare fără coate
De istorii fără roate
Frunză verde de morală
Lumea asta nu-i normală
Frunză verde nopți de bal
Răutatea n-are mal

Heinrich Heine - Mersul Lumii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Celui plin de bogăție
I se dă mereu din plin,
Iar puțin cât are omul,
I se ia și-acel puțin.
Dacă n-ai însă nimica,
Mori, mai bine, haimana;
Căci au dreptul să trăiască
Numai cei ce au ceva.

Rainer Maria Rilke - Regele de la Munster

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

S-a tuns majestatea sa;
Acum coroana largă-i atârnă
Și-i îndoia urechile puțin,
În care, uneori, cu mult venin
Mai pătrundea și larma tare
A celor care n-aveau de mâncare.
Se încălzise regele de tot
Și sta rezemat într-un cot,
greoi și morocănos.
Domn nu se mai simțea:
stăpânul din el era găunos,
iar favorita era rea.

Pierre De Ronsard - De Este Vreo Fată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De este vreo fată, în țara asta largă,
Neomenoasă, crudă și fără Dumnezeu,
Nu știu cum se întâmplă, că o întâlnesc eu
Și-n scurtă vreme-ajunge, apoi, să-mi fie dragă.
De este, însă, alta, în stare să-nțeleagă
Un suflet, și duioasă, și candidă mereu,
Oricât de tandru, gingaș, cu dânsa aș fi eu,
La cel mai prost bărbat, ea sigur o să meargă.
Eu m-am născut în lume, sub stea nenorocoasă;
Ce crudă e iubirea, vai! cât de dușmănoasă
Cu-acela care merită cea mai de preț răsplată:
Pe prost ea îl tratează regal, împărătește,
El are tot ce-i place, tot ce poftește-ndată,
Și doar nefericire, cel ce onest iubește.

Omar Khayyam - O Roată a Tăriei, Dezleagă-mă de Tine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

O, roată a tăriei! Dezleagă-mă de tine! / Căci tu te-amuzi să dărui nectarul acestei ... →

Mircea Dinescu - Mortul Fățarnic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ce faci tu, literatură?
Tulburi câțiva tineri caraghioși din provincie,
așezi negustorul de hârtie
la masa celui cu burta plină de litere,
pui păduchi de aur în chica boemului
și tricolor pe pieptul academicianului,
dar nu poți îndulci apa înecatului,
nici topi zăpada leprosului,
nici îngrășa vinerea săracului.
Când vin contabilii Domnului
cu terfeloagele lor de măsurat căința,
tu cu porumbeii,
tu cu gugustiucii,
tu cu păsărelele
urci în turnul primăriei
și-arunci
un pumn de mei în calea îngerilor apocaliptici
și nu vezi în curtea interioară
criminalul cum își gâdilă victima
și mortul ticălosit cum îi face jocul și râde,
cum râde mortul complice,
mortul degeaba,
mortul fățarnic al acestor ținuturi.

Maria Cirneci - Vai de Tine, Om Bogat!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vai de tine, om bogat,
Toată viața-ai adunat
Și tot nu ești mulțumit,
Din ce ai vrei tot mai mult,
Nu mai aduna averi
Că tot ca ăl sărac pieri,
Nu mai aduna întruna
Că n-o să-mpărățești lumea.
Că parcă e un făcut:
Ăl de face rău mai mult
Îi merge în viață bine,
Amarul p-ăl sărac vine,
Tot săracul îți întinde
O bucățică de pâine,
Că bogatul nu se-ndură
Ca să-ți dea o-mbucătură.
Ăl sărac se mulțumește
Cu puțin și tot trăiește,
E-nvățat cu viața grea,
Din nimic face ceva,
Muncește, dar nu se-ajunge,
Dar la nimeni nu se plânge,
Nu cere, nici nu se vaită,
De la nimeni niciodată.

Magda Isanos - Prin El Am Cunoscut Norodul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Prin el am cunoscut norodul.
Încrezătoare, la brațul lui,
am coborât tot mai jos,
până la prispele verzi ale țării.
Fiecare om poartă un jug blestemat,
care-l apasă crâncen. Și-s prea puține bucuriile
în satul bărbatului meu,
deși-i așa de mult soare și cântec acolo.
Fetele,
Catrinele, Mariile, Savetele
înfloresc o singură dată, o singură zi,
atunci când își pun cununia.
După aceea vine sărăcia, pustia.
Deși ară și seamănă cu mâinile lor,
culeg cu mâinile lor,
totuși, niciodată n-au pâine de-ajuns.
Iar din lipsa pâinii ies șerpii.
Le intră întâi în gânduri,
după aceea li se cuibăresc în inimi.
Oamenii gem și încărunțesc repede.
Simt în preajma lor un duh negru vâslind.
Apucă topoarele și le aruncă spre cer.
Chiaburii îi privesc. Și râd la garduri.
Ei știu cauza.
Doamne ferește de mânia desculțului și a flămândului.

Michelangelo - 100

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cerul a fost bun cu tine, raza-i vie
topindu-ți-o-n priviri, dar nu cu mine:
din veșnicul ocol, lumini divine
mi-a dat să văd, dar zbor spre-nalt doar ție!.
O, pasăre ce poți privi-n tărie
pe Febo, frumusețea să-i vezi bine,
ți-i dat și zboru-n culmi diamantine,
din care eu mă prăbușesc, vai mie!.
din Poezii, traducere de C. D. Zeletin

Corneliu Coposu - Asimetrie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Bucuriile apuse, mor
Vechile dureri se sting, dar dor!
Înălțările trăite, trec
Prăbușirile te tot petrec!
Rar te află Binele, grăbit
Răul – des și pus pe zăbovit!
Clipele surâsului fugar,
Le plătești cu zile de amar!
Ceasul de vremelnice plăceri
Costă catacombe de dureri!
Șansa trece, grijile rămân,
Cu destin statornic de stăpân.
Fără fund e cofa cu venin,
Scurt și vitreg ceasul de senin.
Umbre dese țes eternul drum,
Zări avare, negură și fum!