Vai de tine, om bogat,
Toată viața-ai adunat
Și tot nu ești mulțumit,
Din ce ai vrei tot mai mult,
Nu mai aduna averi
Că tot ca ăl sărac pieri,
Nu mai aduna întruna
Că n-o să-mpărățești lumea.
Că parcă e un făcut:
Ăl de face rău mai mult
Îi merge în viață bine,
Amarul p-ăl sărac vine,
Tot săracul îți întinde
O bucățică de pâine,
Că bogatul nu se-ndură
Ca să-ți dea o-mbucătură.
Ăl sărac se mulțumește
Cu puțin și tot trăiește,
E-nvățat cu viața grea,
Din nimic face ceva,
Muncește, dar nu se-ajunge,
Dar la nimeni nu se plânge,
Nu cere, nici nu se vaită,
De la nimeni niciodată.
Sensul versurilor
The song highlights the contrast between the rich and the poor, criticizing the insatiable greed of the wealthy while praising the resilience and generosity of the poor. It suggests that material wealth does not bring happiness and that true value lies in contentment and helping others.