Inechitate socială – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Chiriaș

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Întâmplător nefortunat,
Verigă dintr-un lanț de avere
În care tot el dă și cere,
Cu risc de-a fi expediat.

E umanul, tuturor egal,
Ce își plătește loc de spațiu,
Ce nu-i va fi pe veci un sațiu
Și pierde tot ce dă, pe val.

E-n veșnică demenajare
De suflet și de bunuri, rele,
Purtându-le ușoare, grele,
Sperând cu timp în relaxare.

Muncește-n fiecare loc
Să-i dea paleta personală,
Să-l facă cuib, sau loc de gală
Și-i veșnic cu puțin noroc.

Nu pentru cinste, doar de banii
Ce curg în buzunare pline,
La cei cu moșteniri divine,
Sau ce-au furat bătrâni… Golanii!

O sadică mentalitate
Ne-i proprie, popor damnat;
Să ne mințim cum case-am luat,
Și-acum pretindem echitate.

E-o țară de proprietari,
Ajunși, crezând că sunt stăpânii;
Nu de pereți de humă, brunii,
De inimi sunt torționari.

Pe cel ajuns să stea pe drum
Vor fiecare rob să-l aibă;
Calici pasionați să-l „ardă”,
Să-l „facă” sclav de țarnă, scrum.

Stupiditate de infami
Pe-un scris, pe-o foaie de tipar;
Pe suflet vrea proprietar,
Sărmane slugi de-averi și bani.

O lecție se vrea chezaș;
Că ce e azi proprietate
Poți pierde, prin fatalitate,
Și-o recâștigi, drept chiriaș.

Darky - Amin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Am o dorință, dragii mei, doar atât aș vrea.
Să văd nenorociți împușcați în p***a mea.
Aruncă, Doamne, peste ei toată ura Ta.
Dă-le foc, Doamne, și Te rog nu ne uita.
Bunicii noștri au luptat în războaie,
Ca acum să ne fure niște javre ordinare.
Uite, Doamne, cum construiesc zâmbălare,
Și bunicii noștri mor, săracii, în spitale.
Uite, Doamne, cât își bagă în buzunare,
Iar copiii stau în frig și cerșesc de foame.
Of, Doamne, unde e dreptatea Ta, Doamne, nu ne uita.
Aruncă către ei, Tată, toată ura Ta.
Nu îi ierta, Doamne, nu merită așa ceva.
Dă-le, Doamne, Te rog, după dreptatea Ta,
La fel cum Fiul Tău n-a putut spera.
Soldații mor, Doamne, în războaie,
Iar nenorociții își fac vilă mai mare.
Familiile îi plâng, copiii sunt orfani.
Unde ești, Tatăl meu, de ce foc nu le dai?
Au furat toată viața unui copil,
Prin a****i sau pilula de-a 2-a zi.
Acum copiii nu mai vor penare,
Ci doar tablete șmechere și telefoane.
Îmi e dor de vremurile în care
O simplă înghețată avea multă valoare.
Nu îmi dau seama ce dracu’ e în capul lor,
Au primit refugiații fără nici un ajutor.
Uitați-vă, bă, aici, ăștia fug de război.
În p***a mea, că nu mai înțeleg ce dracu’ e cu voi.
Ăștia aduc război, vor să ne omoare.
Nu mai este aici nici măcar loc de onoare.
Vin în Europa și cer numai ajutoare,
Dar noi ce să mai cerem? Of, unde ești Tu, Doamne?
Acum am înțeles ce vrei să spui în cartea Ta,
Se pare că apocalipsa a cam început deja.
Doamne, nu înțeleg cum permiți așa ceva,
Ca niște ordinari să-Ți spurce casa și tradiția.

C. I. A. feat Dj Undoo - Împărate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Biggy di boom diggy diggy, bye bye.
Byga e din How High, do svidaniya davay.
Flow exotic Hawai, deasupra lumii Dubai.
Tu: vai! și când te ia cu leșin, ia evantai.
Încă tai tobe să cadă pe vorbe, stai!
Ma vezi praf în trafic, ești aiurea-n tramvai.
N-ai ce să ai în plus, să poți să mă dai pe spate.
Fratele tău le dă legate, întreabă toate.
Cum se poate, de unde le poate scoate.
Scumpe nepoate, unchiu’ le are preparate din pubertate.
Acum mai în etate, dau înțelepciune-n rate.
Tu arată că-nțelegi în albume cumpărate.
Așa că, împărate, din atâta avuție.
Știi că mi se cuvine juma’ de împărăție.
Am deja o soție, un prințișor, te prinzi ușor.
C-o să fac tot ce pot ca să le fac un viitor.
Împărate, învață și împarte.
Nu ține la cetate, că ține de lașitate.
Ghici cine vine-n vizită cu vizitiu’ la palat.
Un fel de Verde Împărat la șefu Roșu Împărat.
Când ai mai mult decât suficient, învață și împarte.
În muzică-n societate, peste tot e nedreptate.
Monopol nasol, când nu faci loc de frica lor.
A tuturor celor ca noi, care tună în microfon.
Dăm cu pace și război ca Lev Tolstoi.
Dacă-nțelegi Toy Story, noi suntem alt soi.
Împărate, învață și împarte.
Nu ține la cetate, că ține de lașitate.
Tu ești Rashid? Da împărate! Vrei avere și palate?
Arza-te-ar focu’ cu toate, tu nu vezi ce am în spate?
Rimele de calitate, flow, originalitate.
Cartiere nestemate, străzile întunecate.
Probabil nu te mai suport, deși-mi plăceai la pubertate.
Ești bătrân, singur și trist ca Dinescu la Cetate.
Împărat afacerist la patru ace, etichetă.
Un Onasis onanist pentru o m*ie face chetă.
D’aia tai în carne vie tot ca la măcelărie porc.
Și nu vreo porcărie, fac din asta o meserie.
Caritate? nu cer asta, lasă harfele astea gangsta.
Echitate, pace, rasta, vrei război? aduc napasta!
Da-mi ce merit, nu ce vrei, să nu dau drumu’ la lei.
Că e foame în underground, foame de MC, Dj.
Foame de succes, exces, dar pană de idei.
Împărate îți spun smerit: hai mai da-te-n m*rții tăi!.
Împărate, învață și împarte.
Nu ține la cetate, că ține de lașitate

Spitalul De Urgenta - Unde E Popa?

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De sub o masă văd lumea așa cum e ea,
Pantoﬁi-nvechiți și ciorapii de nu mă uita,
Buzunarele se dezbracă încet,
Rămân goale fără efect.
Lumea întreagă se-ascunde într-o sticlă de vin,
De sub o doamnă nu mai văd nimic,
De sub o taxă am țipat strivit,
Sub o masă bogată, unui om înstărit
I-a picat o vilă și m-a nimicit.
Unde să plec și de ce m-apuc să strig..

Refren:
Să curgă vinul tot
Unde e popa?
Să curgă vinul tot
Unde e popa?.

De sub o masă aud secrete de stat,
Când să ies tezaurul țării pe mine-a picat,
Lumea plânge la televizor
La un show de orbi, prezintă un chior.
Iar eu închid ochii încet și vă cânt așa..

Refren:
Să curgă vinul tot
Unde e popa?
Să curgă vinul tot
Unde e popa?

Moraru - Echitație

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cum să nu fiu incisiv pe negative?
Mulți copii ca să adoarmă au nevoie de sedative.
Nu-s versuri sensitive, mesajul-i senzitiv,
Nu-s om negativist nici ce spun nu-i negativ.
E pură realitate. Uneori pare ficțiune.
Părinți plecați pe afară, în țară lipsă de afecțiune.
Haos, frică-n populație, 0 comuniune,
În parlament e circ pe bune! Ne tratează cu micțiune.
Secundar în partid, primar de comună,
Sufleur de prima clasă sau hoț de prima mână?
Se vrea o primadonă solistă prin senat.
Nimeni nu cântă cum vrea el. Sărman părtaș la furat!.
Politicienii vor doar lei, omonim cu mamiferul.
E trist s-auzi copii strigând din suflet, , Mami, Ferul! ”
Nu-i vorba de existență, e trista subzistență!
Cursă de maraton, cazi jos fără rezistență.
Nu de tablou electric, amperaj irelevant,
Matinali înfometați ce au nevoie doar de un ban.
Nu vorbesc de cerșit, sunt lipsuri de zi cu zi.
Pentru ei punga de chipsuri e din filme Science Fi. (SF).
Unde-s promisiunile? Când votează funcționarii
Legile-s nefuncționale. Rezultate în Ferrari.
Nu-i de ajuns leafa? Creșterea-i cât un salariu.
Ăștia sunt pești de oceane nicidecum de prin acvariu.
Faceți echitație când nimic nu-i echitabil.
Echilibrul e la voi…fugiți de inevitabil.
Fără echivoc, votați tot ce-i favorabil,
Viața decontată când nimic nu e notabil.
Astea-s note de subsol când vă batem în tavane.
Noi la cină cu pate, voi pe masă cu rapane.
Ne mulțumim și cu paneuri, interpretabili și prăjiți.
Voi răpitori, dar nu de baltă. Cine sunt nenorociți?.
Voi îndopați cu vicii copiii cu bunicii.
Fumători prin parlament, whiskey pe masă, nu covrigii.
Poate un pic de Gigi, puritate garantată.
Alții prin pușcării, la voi marfa-i asigurată!.
Cum vă simțiți în zone rezidențiale?
Șofer la poartă… Multe lipsuri prin spitale.
Mușamalizați incendii, țapul ispășitor.
Dar focul cine-l stinge din sânul familiilor?.
Câțiva ani la pușcărie, să uităm lacrimogenele?
Lacrimi mor, gemete, bătaie cu p******.
Ordinu-i de sus, bătută comunitatea,
Călcată în picioare. Ripostează demnitatea!.
Ați crezut că luați cu forța drepturi fundamentale!
Vă lipsește deplinătatea facultăților mintale!
Toată țara-n stradă! Doar o voce, strigă-n cor:
La pușcărie, toți, criminali instigatori!

Mchh - Patrie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ref:
Nu avem libertate, suntem tot în lagăre
Legile lor de ***** și-mi mai zici că-i patrie
E doar război, doar o bătaie de joc
Îi invit pe toți aceia ca să-mi stea mie în loc.
Asta numești tu țară?
Asta numești tu patrie?
Când statul îți ia mereu jumătate din hârtie
Când statul îți ia mereu numai milioane,
cum să nu-i omori, când tu nu ai de mâncare
Și robești, zilnic încerci să tragi
Și gândul doborât încerci să ți-l împaci
Să fie împăcat cu gândul că ai să poți
Chiar dacă ești condus doar de niște idioți!
Și să nu pierzi pentru că nu s-a terminat
Ai pierdut doar la un joc, că și acolo au trișat
Sari cu gândul de la patrie, și nu fi împușcat
Data viitoare, frate, noi o le dăm șah mat!.

Ref:
Nu avem libertate, suntem tot în lagăre
Legile lor de ***** și-mi mai zici că-i patrie
E doar război, doar o bătaie de joc
Îi invit pe toți aceia ca să-mi stea mie în loc

Cojo - Lasă Vacarmul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

L-am întrebat p-un om câte tone de mame şi pui atârnaţi de cârlige, a zis „Lanţul trofic”.
L-am întrebat p-un altu’ câtă smoală şi negru turnate prin ţeavă pe carne, a zis de benzină.
L-am întrebat p-un alb câţi copii biciuiţi şi lăsaţi fără părinţi, „Păcat”, mi-a zis, „haine, droguri”.
L-am întrebat pe chimist câte tipuri de leucemie şi bube pe faţă, a zis „Evoluţie”.
Am auzit că n-ai fost acolo să-ţi crape oasele-n foc în pădure – ai zis „Ce contează?” –
Şi că nici capu’ lu tac-tu’ nu zace-ntr-o baltă de sânge pe Frontu’ de Est – „La noi nu se-ntâmplă”.
N-ai auzit, că râdeai de un puşti umilit, că mâine-o să-l plângă cu toţii – „Lasă, că-i trece”.
L-am întrebat pe poet ce înseamnă ultimele două versuri din.. a murit, beţivu’..
Am auzit de doi băieţi bătuţi, scuipaţi, lăsaţi laţi de şase golani, cică-s anormali. Se ţineau de mână.
Şi de-o puştoaică zgâriată pe faţă, cu petice smulse de păr şi cu sânge rămas, cică-i strâmbă. C-aşa zic copiii.
L-am întrebat pe tată ce simte mama când plânge şi urlă c-o doare, să n-o mai lovească – „Aşa-i în familie”.
L-am întrebat pe martor de-o fată violată pân-aproape de moarte, a zis „Ea şi-o cere!”.
EA ŞI-O CERE?
EA ŞI-O CERE?!
„EA ŞI-O CERE?!!”.
Lasă vacarmu’!
R:
Când toate mamele îşi plâng copiii morţi şi taţii lor îşi freacă mâinile pe prispă,
Când toţi copiii plâng după părinţii lor şi fericirea, deodată, devine tristă..
Omu’ se vindecă după ce simte el pe pielea lui, degeaba-i spui tu, nu insista,
Şi moarte, foame, crimă, urlet, agonie, nu l-au deranjat pe el, deci nu există!

George Coșbuc - Noi Vrem Pământ!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Flămând şi gol, fără adăpost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Şi m-ai scuipat şi m-ai bătut
Şi câine eu ţi-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legământ
Să-ţi fim toţi câini, loveşte-n noi!
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi
Şi ham de cai, şi jug de boi
Dar vrem pământ!.
O coajă de mălai de ieri
De-o vezi la noi tu ne-o apuci.
Băieţii tu-n război ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.
Înjuri ce-avem noi drag şi sfânt:
Nici milă n-ai, nici crezământ!
Flămânzi copiii-n drum ne mor
Şi ne sfârşim de mila lor –
Dar toate le-am trăi uşor
De-ar fi pământ!.
De-avem un cimitir în sat
Ni-l faceţi lan, noi, boi în jug.
Şi-n urma lacomului plug
Ies oase şi-i păcat!
Sunt oase dintr-al nostru os:
Dar ce vă pasă! Voi ne-aţi scos
Din case goi, în ger şi-n vânt,
Ne-aţi scos şi morţii din mormânt; –
O, pentru morţi şi-al lor prinos
Noi vrem pământ!.
Şi-am vrea şi noi, şi noi să ştim
Că ni-or sta oasele-ntr-un loc,
Că nu-şi vor bate-ai voştri joc
De noi, dacă murim.
Orfani şi cei ce dragi ne sunt
De-ar vrea să plângă pe-un mormânt,
Ei n-or şti-n care şanţ zăcem,
Căci nici pentr-un mormânt n-avem
Pământ – şi noi creştini suntem!
Şi vrem pământ!.
N-avem nici vreme de-nchinat.
Căci vremea ni-e în mâni la voi;
Avem un suflet încă-n noi
Şi parcă l-aţi uitat!
Aţi pus cu toţii jurământ
Să n-avem drepturi şi cuvânt;
Bătăi şi chinuri, când ţipăm,
Obezi şi lanţ când ne mişcăm,
Şi plumb când istoviţi strigăm
Că vrem pământ!.
Voi ce-aveţi îngropat aici?
Voi grâu? Dar noi strămoşi şi taţi
Noi mame şi surori şi fraţi!
În lături, venetici!
Pământul nostru-i scump şi sfânt,
Că el ni-e leagăn şi mormânt;
Cu sânge cald l-am apărat,
Şi câte ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am vărsat –
Noi vrem pământ!.
N-avem puteri şi chip de-acum
Să mai trăim cerşind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpâni luaţi din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa
Nici în mormânt!

Floarea Calota - Pe la '907

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Lele, verde trei granate,
Pe la ‘907
Când mi se băteau de moarte
Apele cu mătcile,
Ploile cu frunzele,
Frunzele cu crengile,
Vitele cu bolile,
Omul cu nevoile,
Că nu mai avea, măi vere,
Mălăiaș în căpistere,
Vorbă bună la muiere,
Nici opinci și nici cojoc
Și nici paie pentru foc,
Cămășuțe la copii,
Numai griji și datorii.
Că de ara cu doi boi,
El de ara cu doi boi
Era slugă la ciocoi,
El muncea și zi și noapte,
Dar când să ia și el parte
Lua zgârbace pe spate,
Și țipa după dreptate,
Dar dreptatea un’ să cată,
Că era vere-ncuiată
Și cu legea ferecată
De jandarmi și de ciocoi,
Arză-i focul pe-amândoi!.
Dar veni așa-ntr-o seară
Veste mare peste țară
Din Moldova tot încoace
Că s-a dat foc la conace,
C-a pornit țăranul, frate,
Să-și facă și el dreptate.
Dar prefectul ce-mi făcea?
Armată mare strângea
Prin sate mi-o-mprăștia,
Unde erau casele
Au ieșit boziile,
Crucile cu miile,
Numai bâdâdăile,
Te-neca cenușele,
Spaimele și sângele.
Și cei care mai scăpară
Pușcăriile-nfundară
Și ieșiră birjele
Să plimbe cocoanele
Și boierii rânzele,
Nu i-ar răbda ciorile!
Și rămase vorba, vere,
Că dreptate dacă cere
Țăranul nu și-o mai cată
Nici la Sfânta Judecată.

Tudor Arghezi - Pe Răzătoare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

S-a tot întins din luncă-n sat
Și-a mai lățit fâșia cu o brazdă, la arat.
Moșia îi ajunge până la noi în casă.
Aproape n-are omul pe unde să mai iasă,
Și se făcu moșia de două ori mai mare,
Din suta de pogoane o sută de hectare.
Nu ne mai țin de-ogradă nici cloștile cu pui,
Și ele pasc cu mieii azi pe moșia lui,
A hoțului bătrân.
Ia oile, ne-nchide, făcându-se stăpân.
Pentru cârlani și vite plătim atâta gloabă,
C-am cumpăra cu banii moșia, mai degrabă.
Moșneni, din vechi, pe țarini, pădure și imaș,
Ajunserăm și-n casă străbună chiriași.
Ne-am plâns la stăpânire-n deșert că cel mai tare
E cel umflat mai bine de pungi la buzunare.
Nu căuta dreptatea domnească, frățioare,
Ia pe ciocoi ca hreanul și dă-l pe răzătoare.