Am o dorință, dragii mei, doar atât aș vrea.
Să văd nenorociți împușcați în p***a mea.
Aruncă, Doamne, peste ei toată ura Ta.
Dă-le foc, Doamne, și Te rog nu ne uita.
Bunicii noștri au luptat în războaie,
Ca acum să ne fure niște javre ordinare.
Uite, Doamne, cum construiesc zâmbălare,
Și bunicii noștri mor, săracii, în spitale.
Uite, Doamne, cât își bagă în buzunare,
Iar copiii stau în frig și cerșesc de foame.
Of, Doamne, unde e dreptatea Ta, Doamne, nu ne uita.
Aruncă către ei, Tată, toată ura Ta.
Nu îi ierta, Doamne, nu merită așa ceva.
Dă-le, Doamne, Te rog, după dreptatea Ta,
La fel cum Fiul Tău n-a putut spera.
Soldații mor, Doamne, în războaie,
Iar nenorociții își fac vilă mai mare.
Familiile îi plâng, copiii sunt orfani.
Unde ești, Tatăl meu, de ce foc nu le dai?
Au furat toată viața unui copil,
Prin a****i sau pilula de-a 2-a zi.
Acum copiii nu mai vor penare,
Ci doar tablete șmechere și telefoane.
Îmi e dor de vremurile în care
O simplă înghețată avea multă valoare.
Nu îmi dau seama ce dracu’ e în capul lor,
Au primit refugiații fără nici un ajutor.
Uitați-vă, bă, aici, ăștia fug de război.
În p***a mea, că nu mai înțeleg ce dracu’ e cu voi.
Ăștia aduc război, vor să ne omoare.
Nu mai este aici nici măcar loc de onoare.
Vin în Europa și cer numai ajutoare,
Dar noi ce să mai cerem? Of, unde ești Tu, Doamne?
Acum am înțeles ce vrei să spui în cartea Ta,
Se pare că apocalipsa a cam început deja.
Doamne, nu înțeleg cum permiți așa ceva,
Ca niște ordinari să-Ți spurce casa și tradiția.
Sensul versurilor
Piesa exprimă indignarea față de corupția și inechitățile sociale din România. Vorbitorul deplânge soarta celor săraci și a victimelor războiului, acuzând politicienii și sistemul pentru suferința lor și simte că apocalipsa a început.