inchinaciune – Versuri.pro

Stefan Banica - Mama

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mi-aduc aminte cum îmi spuneai,
Mergi înainte, o viață ai.
Nu sunt cuvinte să însemne tot ce simt,
Tu ești icoana mea, mama îți spun.
În fața mă-nchin.
În fiece clipă când îmi e greu,
Ești lângă mine și-ai fost mereu.
Tot mi-ai dat mie iar ție prea puțin,
Tu ești icoana mea, mama îți spun.
În fața mă-nchin.
Poate numai universul
Știe care este versul
Ce îl meriți pe deplin.
Chiar de trec anii, nu te-ai schimbat,
Ești mai frumoasă ca niciodată,
Doar pentru tine încă mai sunt copil,
Tu ești icoana mea, mama îți spun.
În fața mă-nchin.
Mama îți spun, în fața mă-nchin,
Mama îți spun, în fața mă-nchin.

Menelaos Ludemis - Păgân

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Iubesc zeii care înjură,
Care batjocoresc, care dau ghionturi,
Care își pun unul altuia „piedică”,
Care scot limba unii la alții
Și care văzând pe „aproapele” lor însetat
Se adapă ei înșiși.
Iubesc zeii
Care nu impart binecuvântări,
Nu spun: „Iubiți-vă unii pe alții!”
Și care – văzând pe vinovați răstigniți –
Sângerează în propriul trup.
Iubesc zeii
Care nu sunt sculptați în piatră,
Nici zugrăviți cu vopsea;
Ci desenați cu creta,
Ca să-i pot șterge
Când vreu.
Versiune românească de Menelaos Ludemis

Mihai Rădulescu - Închinare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Aceluiași Horia Nițulescu,
în amintirea multor stacane de versuri
băute împreună.
E zoburi sticla pe sub mese.
Bețivilor ce să le pese
De-a mai rămas pe fundul ei
Din visul mare un crâmpei.
Ăst vin pierdut pe dușumea
La masa morților aș vrea
Să-l închinăm cu dumneata
Bacovia.

Colinde Din Mehedinti - Flori de Măr, Floare de Crin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Flori de măr, floare de crin
Doamne, ție mă-nchin
Flori de măr, floare de crin
Doamne, ție mă-nchin.
La leagănul de argint
Că-i Dumnezeu pe pământ
La leagănul de argint
Că-i Dumnezeu pe pământ.
A venit bunul, să viețuiască
Pe noi să ne mântuiască
A venit bunul, să viețuiască
Pe noi să ne mântuiască.
Cu noi, să fie mereu
Și la bine și la rău
Cu noi, să fie mereu
Și la bine și la rău.
Nici soarele pe cer când crește
Unde-i umbra nu lucește
Nici soarele pe cer când crește
Unde-i umbra nu lucește.
Numai raza lui Hristos,
Ea luminează frumos
Numai raza lui Hristos,
Ea luminează frumos.
A venit bunul, să viețuiască
Pe noi să ne mântuiască
A venit bunul, să viețuiască
Pe noi să ne mântuiască.
El în om s-a întrupat
Să ne scape de păcat.
Cu noi să fie mereu
Și la bine și la rău
Cu noi să fie mereu
Și la bine și la rău

Cezar Ivanescu - Închinare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Când acasă mort ți-oi veni ție,
tu să nu te sperii, să nu plângi,
ochii tăi, oglinzi de Veneție,
tot de nevenirea mea adânci,
pleoapa ta cea albă-vineție
s-o cobori și sufletul să-ți strângi,
când acasă mort ți-oi veni ție
tu să nu te sperii, să nu plângi
pleoapa ta cea albă-vineție
s-o cobori și sufletul să-ți strângi!
Tu, cămașa lui Hristos, cămașă,
ca-ntr-un leagăn iară să mă culci,
ca pe pruncii negrăiți mă-nfașă
tot în alintare și în giulgi,
Maica mea de suferinți frumoasă
toate-a tale-s sfinte și sunt dulci,
tu cămașa lui Hristos cămașă
ca-ntr-un leagăn iară să mă culci,
ca pe pruncii negrăiți mă-nfașă
tot în alintare și în giulgi!

Rumi - Lupta Pentru a Câștiga

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Astăzi, ca în orice altă zi, suntem ruinați, distruși de voi!
Nu deschide ușa neliniștii, ci ia lăuta!
Sunt o sută de feluri de rugăciuni, închinăciuni și ploconiri
Pentru acela a cărui subiect de rugăciune este frumusețea Preaiubitului.

Grigore Vieru - Din Cauza Durerii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Din cauza durerii
Firescul dor al limbii
Îl preamăresc și-l cânt.
Și din aceeași pricină
Puterii Tale, Doamne,
Mă-nchin.
În fiecare zi,
În chiar lumina dimineții,
Se-arată steaua
Suferinței mele
Pe care numai
Ochii mamei o zăresc
Înc कोरोनाți cu lacrimi.

Ion Pillat - Imn de Închinăciune

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ți-e dat oceanul științei cu valul lui de lumină,
Ca luna rotundă ți-e chipul, atins-ai culmile vieții,
Ajuns-ai golul gândirii: aceasta-i blagoslovenie!
Prins-însă întemeiază odihna ființelor toate.
Învins-ai fără durere, pătruns-ai inima vieții,
O, prea slăvite! ești ctitor al tuturor faptelor bune,
Și măsuri cu mintea ce-i bine: aceasta-i blagoslovenie!
Prins-însă întemeiază odihna ființelor toate.
O, Buddha! ce dai ca podoabă podoaba faptelor bune,
Ce dai drept avere știința întreagă și nemincinoasă,
Ți-e dată comoara veciei: aceasta-i blagoslovenie!
Prins-însă întemeiază odihna ființelor toate.
Locaș al gândirii, al rugii, al slovei înalte și drepte,
Deasupra mrejei iluziei ți-e dată viața de-apururi,
Da, vecinic ți-e dată viața: aceasta-i blagoslovenie!
Prins-însă întemeiază odihna ființelor toate.
Spre binele lumii se scurge izvorul milei din suflet
Și mântui de umbra ființa în umbra-ncătușată;
Ție-i dată puterea luminii: aceasta-i blagoslovenie!
Prins-însă întemeiază odihna ființelor toate.
Dar nu mai pot crede, o, Buddha, în faptele bune ori rele,
În imnul cu care monahii ajung în țara Nirvanii.
Ajuns-am eu golul credinței: aceasta-i blagoslovenie?
Prins-însă întemeiază odihna ființelor toate.

Nahapet Kuceac - De Când M-am Născut Aleanul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

De când m-am născut, aleanul nu-mi aflai în rugăciune;
Când am fost chemat de preot n-ascultai prea mult ce spune;
Dar de m-a privit frumoasa, i-am slăvit dulcea minune.
La genunchii-i mi-e altarul. Sânii, loc de-nchinăciune.

Anna Ahmatova - Închinare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Munţi se năruiesc de-aşa durere,
Fluvii grave cursul şi-l opresc,
Dar sunt ferme porţile tăcerii,
„Gropi de lup” – în dosul lor – puzderii,
Şi-un alean neviu, nepământesc.
Pentru unii – însorit zenitul,
Pentru alţii – briză la fereşti,
Pentru noi – nimic. Doar ruginitul
Scârţâit de chei şi bocănitul
Trufaşelor cizme soldăţeşti.
Ne sculam ca pentru liturghie,
Traversam oraşul câinoşit,
Ne-adunam stafie cu stafie
Să sorbim pe Neva cea pustie
Al speranţei cântec răguşit.
I s-a spus sentinţa. Se mai ţine.
Şi deodată urlă tremurând,
Cum i-ar smulge inima un câine,
Cum ar biciui-o un oricine.
Dar se duce.. Singură.. Căzând..
Unde-mi sunt azi soaţele cu care
Am trăit doi ani de iad tocmit?
Unde zac? Prin ce Siberii oare?
Discul lunii cum li se năzare?
Lor acest adio îl trimit..