Impas – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Impasul Din Adânc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ce s-a scurs din cotloane ascunse
Depășind caudine-n impas,
A ieșit în frânturi ca de glas
Gâtuit de-ntrebări nerăspunse.
Iar cuvinte din altă poveste,
Rezonând cu un timp ce-a trecut,
Se aștern în șiraguri de lut
Ca un giulgiu pe clipe funeste.
Călătoare-n adânc e-o tăcere
Cu ecou stins de-un vechi labirint
Încărcat cu iluzii ce mint
Și speranțe-nfruntând bariere.
Ar ieși în lumina ce-o vede
Așteptând-o ca ultim popas,
Dar e-o simplă tăcere-n impas,
Căci nu poate-n cuvânt a mai crede.
Daniel Vișan-Dimitriu
(Din vol.”Eterna căutare”)

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Impas

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

O pâclă fină de alb pur
Am peste sufletul în ceață;
Încerc cu diamantul dur
S-o tai, să mă agăț de-o ață.
Am gândul pânză de păianjeni,
Sunt prins lipit în labirint;
Idei îmi zbat înalt cât stânjeni,
N-am rațiune, sunt instinct.
Am corpul legat de gravitație,
Nu-l mai desprind, e-o supernovă.
Din simbol al eternității
Sunt o mocirlă, o mangrovă.

Christian W Schenk - Pegas

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

O birjă sta cu rădăcini de piatră
în mijlocul pădurii de mimoze.
Nimic trăgea la ham şi cum trăgea
birjarul se mira că stă pe loc!
Potop
de-njurături plesneau ca bice
şi urlete de fiare se-auzeau;
pădurea forfotea de mişelie,
jivinele muşcau sub hăţuri.
Ecoul colţilor ce clămpăneau în aer
zbura prin frunze răscolind pădurea.
Pădurea forfotea de mişelie
dar birja tot stătea pe loc,
jivinele muşcau sub hăţuri
dar birja tot stătea pe loc,
Nimic lovea pământul în copite
dar birja tot stătea pe loc.
Birjarul înhămase Libertatea!

Coloratu' - Gânduri Sinucigașe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Strofa 1 Coloratu’.
Arunc în afara cutiei mele gânduri sinucigașe
Care îmi pot fi fatale cu o lamă și trei fașe
Îmi dau seama cine sunt eu cu adevărat
Doar atunci când reflectez, cam demodat
Câteodată sunt ciudat dar asta nu contează
În acele momente când toți mă venerează
Aștept clipe bune dar vin cele rele
Doamne nu mai știu ce să fac cu ele
Le-aș arunca în ghene sau prin vene
Să-mi fie clar și să nu rămân cu semne
Vreau ca mintea să-mi fie limpede ca apa
Să fiu calm atunci când văd că-mi sapă groapa
Să-mi citească deasupra capului textele mele
Ca să mă pot odihni în pace fără sechele
Am un gând sinucigaș ce mă lasă fără glas
Sunt în impas, viața mea a rămas în urmă cu un pas

Jorge Luis Borges - Impasul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Te-nșeli de crezi că fi-vei izbăvit
De ce-au scris cei pe care îi implori.
Nu ești ceilalți și-acum te trec fiori
În centrul labirintului urzit
De pașii tăi. Iisus cel răstignit
pe lemnul crucii nu te mântuiește,
Și nici Siddharta, care își primește
Într-o gradină moartea, -n asfințit.
Tot pulbere e și cuvântul scris
De mâna ta ori verbul pronunțat
De gura ta. E neînduplecat
Destinul tău de beznă și abis.
Substanța ta e timpul. N-ai scăpare,
Prins în șirag de clipe solitare.

Rashid - Mai Stai În Impas

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mai stai puțin, de ce fugi când eu vin?
Ce se întâmplă? Ne știm de atâta timp, ne iubim.
Ne dorim atât de mult să ne despărțim așa.
E ok, nu-mi răspunde, cred că mi-am răspuns deja.
Aș fi vrut să mai stai, aș fi vrut să-ți mai spun,
Aș fi vrut să mai pot, dar din păcate n-am cum.
Aș fi vrut să te sun, dar mi-am impus să n-o fac,
Tu alegi când și cum, eu am ales să tac.
Ești liberă să faci ce vrei cu timpul și anii tăi,
Independența în idei, visul oricărei femei.
Vrei să o iei de la capăt, dar fără mine, mi-e clar,
Că stau în calea fericirii tale, aleg să mă car.
De aici o să dispar pentru o vreme,
O să mă pierd în alcool, dame ușoare, pe semne,
O să cad în păcat deliberat, arbitrar,
Am realizat că îmi faci rău, dar ești un rău necesar. Mai stai!
Mai stai, ia loc!
Sunt atâtea de spus, sunt atâtea în joc!
Mai stai, ia loc!
Sunt bumerang pentru tine, tu mă arunci, eu mă întorc.
Vad prima rază de soare a primei zile de vară,
Bine ai venit, adio primăvară nasoală!
Nu am primit de la tine decât ploaie și nor,
Noroi și nămol, răni care dor, se întâmplă în interior.
Sunt praf, dar nu-i nimic, mă scutur, mă ridic,
Sunt puțin avariat, dar nu mă stric.
Merg mai departe, te las în spate, nu întorc privirea,
Rotule sparte, glezne tasate, asta mi-e firea.
O să te uit într-o zi, poate două sau trei,
O să mă suni într-o zi și o să-ți răspundă alte femei.
Nu știi ce vrei? Păi niciodată n-ai știut!
Eu te-am făcut ceea ce ești, eu sunt ceea ce sunt.
Am crezut în tine și am văzut că poți mai mult,
Ți-am cerut mai mult și-am obținut ce am vrut.
În sfârșit ești pe picioarele tale, descurcă-te!
Lumea e un ocean ce îți aparține, aruncă-te!

Gellu Naum - Cel Care Încă de la Începuturi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cel care încă de la începuturi se ruinează ca urmare a unei îndelungi adăugiri
și presupuneri într-un biet impas sau chiar în jocul satisfăcător al neștiutului.
cel care se așază în privirea cea mai de târziu aici și nicăieri în altă parte.
cel condamnat să curgă și totuși să rămână înfășurat printre atâtea lucruri simple.
cel lângă care nu se știe dacă a decedat un înger sau un câine-lup.
singur și orb pe rug rămâne impasibil și nu ia parte la greșeală.
salonul 3003

Yahya Benekay - Impas

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Un șirag de sunete se zbenguie în mine,
Sărate și calde.
Mă împinge spre hăuri
Și-mi amețește creierul-cuțitul
Precum mirosul de trandafir.
Privirea e învăluită
De greutatea galbenă a unui gând de malarie.
Strig, mă sufoc,
Dar ei nici nu mă privesc
Și mă ajunge muțenia zilelor scurse.
Aburul întemnițat al tainei
Se lasă straturi, straturi peste visele mele.
Trecutul meu e răvășit de colțul lupului,
Iar ziua de mâine se clatină
Precum visul pendulei.
Un gând mă apasă viril,
Temător și fără întoarcere
Și printr-o respirație
Îmi spulberă toate pornirile,
Iar eu sărut vântul.
Ard în flăcări
Acum toate amintirile mele
Și sunt cuprins de un alb fără margini.
Totul e încordat. Chiar și ultimul pai.
Și o funie e în balans.

Ion Vinea - Impas

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Sunt azi ca un câmp
de mărăcini cu cer roșu în fund
sau ca un cătun părăsit sunt
și cojit în amurg ca un dâmb.
Doamne, lasă-mă să mă închin ție,
obiceiul e vechi și e bun când ești slab.
Leagănă-mă, tu, melancolie,
cu isonul lin și abia bolnav.
În hotelul de periferie
ce cuminte m-am însingurat.
De pe macatul meu decolorat
moartea să o sun, la sonerie.
Sub fereastră mișună cetatea,
i-aud trecând norodul greu și des.
De-o goarnă îmi zbârnâie toată singurătatea
E-n van. Am măsurat și am ales.
1920

Taxi - Joc Periculos

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Am vorbit iar
Și ne-am spus iar
Tot ce ne-am spus până acum de 100 de ori
Probabil.
Și n-am vrut să ajungem unde ajungem de obicei
Știi că nu vreau
Știu că nu vrei
Dar acum suntem aici, din nou.
Și, ca un copil, mă pedepsești
Te uiți la mine și nu mai vorbești
Și pentru că sunt și eu tot un copil la fel de prost
Tac și eu ore-ntregi, zile-ntregi, fără rost.
Știu că e doar un joc
Dar, într-o zi, s-ar putea
Să nu ne mai vorbim deloc.
Am vorbit iar
Ne-au durut iar
Aceleași nimicuri și alte nimicuri mai noi
Desigur.
Și-am vrea să-i dăm cuiva dreptate
Dar nu știm cui
E greu, când fiecare are adevărul lui
Și acum suntem aici, din nou.
Și, ca un copil, mă pedepsești
Te uiți la mine și nu mai vorbești
Și pentru că sunt și eu tot un copil la fel de prost
Tac și eu ore-ntregi, zile-ntregi, fără rost.
Ca un copil, mă pedepsești
Te uiți la mine și nu mai vorbești
Și pentru că sunt și eu tot un copil la fel de prost
Tac și eu ore-ntregi, zile-ntregi, fără rost.
Știu că e doar un joc
Dar, într-o zi, s-ar putea
Să nu ne mai vorbim deloc
Deloc
Să nu ne mai vorbim