Cel care încă de la începuturi se ruinează ca urmare a unei îndelungi adăugiri
și presupuneri într-un biet impas sau chiar în jocul satisfăcător al neștiutului.
cel care se așază în privirea cea mai de târziu aici și nicăieri în altă parte.
cel condamnat să curgă și totuși să rămână înfășurat printre atâtea lucruri simple.
cel lângă care nu se știe dacă a decedat un înger sau un câine-lup.
singur și orb pe rug rămâne impasibil și nu ia parte la greșeală.
salonul 3003
Sensul versurilor
Piesa descrie un personaj ruinat de propriile presupuneri și condamnat la o existență solitară. El este impasibil în fața greșelilor, sugerând o detașare stoică sau o resemnare profundă.