Am vorbit iar
Și ne-am spus iar
Tot ce ne-am spus până acum de 100 de ori
Probabil.
Și n-am vrut să ajungem unde ajungem de obicei
Știi că nu vreau
Știu că nu vrei
Dar acum suntem aici, din nou.
Și, ca un copil, mă pedepsești
Te uiți la mine și nu mai vorbești
Și pentru că sunt și eu tot un copil la fel de prost
Tac și eu ore-ntregi, zile-ntregi, fără rost.
Știu că e doar un joc
Dar, într-o zi, s-ar putea
Să nu ne mai vorbim deloc.
Am vorbit iar
Ne-au durut iar
Aceleași nimicuri și alte nimicuri mai noi
Desigur.
Și-am vrea să-i dăm cuiva dreptate
Dar nu știm cui
E greu, când fiecare are adevărul lui
Și acum suntem aici, din nou.
Și, ca un copil, mă pedepsești
Te uiți la mine și nu mai vorbești
Și pentru că sunt și eu tot un copil la fel de prost
Tac și eu ore-ntregi, zile-ntregi, fără rost.
Ca un copil, mă pedepsești
Te uiți la mine și nu mai vorbești
Și pentru că sunt și eu tot un copil la fel de prost
Tac și eu ore-ntregi, zile-ntregi, fără rost.
Știu că e doar un joc
Dar, într-o zi, s-ar putea
Să nu ne mai vorbim deloc
Deloc
Să nu ne mai vorbim
Sensul versurilor
Piesa descrie un ciclu distructiv într-o relație, unde partenerii se ceartă constant și se pedepsesc reciproc prin tăcere. Ei recunosc că este un joc, dar se tem că acest joc ar putea duce la finalul relației.