idila – Versuri.pro

Doriana Talpeş - La Izvor cu Apă Dulce

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

La izvor cu apă dulce
Urcam cu bagea în munte
Pe cărări cu floare albă
Ca nimeni să nu ne vadă.
Pe piatră, lângă izvor
Bagea-mi stâmpăra din dor
Ne-astruca frunza de fag
Noi nu mai puteam de drag.
Pe otavă între flori
Ne iubeam până în zori
Roua ne pica pe față
De drag ne strângeam în brațe.
Sub pom mândru, înflorit
Cu băgița m-am vorbit
Mulți ani, de-acum înainte
Să urcăm seara în munte
Să căutăm stele prin nori
Să fim singuri până-n zori.

Sandor Petofi - Janos Viteazul (Fragment)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Înflăcărate bat razele de vară
Pe cioban, de pe bolta cerească.
Este de prisos să bată așa tare,
Ciobanul rabdă o căldură mare.
În inimă arde focul dragostei,
Cum paște turma la capul cătunei.
Până când le lasă oile să pască,
El stă pe șubă întinsă în iarbă.
În juru-i mii de flori pestrițe,
Dar el nu e interesat de florile;
La o aruncare un pârâu curge,
Privirea sa doar acolo fuge.
Dar nu la luciu, la apa spumată,
Doar la o fată, care stă în apă,
La statura zveltă a fetei blonde,
La părul ei lung, la forme rotunde.
Fusta ei la genunchi întoarsă,
Căci la pârâu ea rufe spală;
Din apă abia se văd genunchii,
O plăcere pentru Kukoricza Jancsi.
Că ciobanul tolănit în iarbă
E Kukoricza Jancsi, în persoană?
Iar în pârâu, cine spală rufe,
Mărgăritara lui Jancsi, Ilus e.
„Perla inimii tu, Iluska dragă!”
Kukoricza Jancsi, o apalează:
„Uite-te aici, căci în lume
Doar tu ești vrăjile mele scumpe.
Privește-mă cu ochii tăi negri,
Vino din apă, pentru a te cuceri;
Ieși la mal doar pentru o clipă,
Las sufletul pe buza ta rumenită.”
„Știi Jancsi, aș veni bucuroasă,
Dar spălatul vreau să gat în grabă;
Mă grăbesc, că am viață grea,
Sunt fată vitregă pentru mama mea.”
Astea-s vorbele blondei Iluska,
Și rufele spăla harnică, într-una.
Dar păstorul se ridică de pe subă,
Se apropie seducător, să spună:
„Vino porumbită, vino turturică!
Sărutul, apucatul fac acusică;
Mama ta vitregă nu-i aproape,
Nu-l lăsa iubitul cu o chemare.”
A scos-o pe fată cu vorbe gingașe,
I-a prins talia cu ambele brațe,
Cât a sărutat-o, nimeni nu știe,
Cel ce știe tot, numai ăla știe.

Sava Negrean Brudascu - Dragă Mi-i Crâșma-n Pădure

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dragă mi-i crâșma-n pădure
Că bei vin și mănânci mure,
De se-ntâmplă și mă-mbăt
Numai tufele mă văd.
Făgădău cu ușa-n drum,
Face-te-ar Dumnezeu scrum,
Să mă facă și pe mine
De n-oi bea cu badea-n tine.
Bată-te Dumnezeu, bade,
Ce bătaie ți se cade,
Trecui pădurea cu tine
Și n-ai pus mâna pe mine,
Și vară de ți-aș fi fost
M-ai fi pus o dată jos.

Marina Voica - Și Afară Plouă, Plouă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Într-un colț de cafenea
Lângă geam, la masa mea
S-a oprit și m-a privit
Doar cu ochii mi-a zâmbit
Și mi-a spus, c-ar vrea să bea
Doar o ceașcă de cafea
Și nu știu cum s-a-ntâmplat
Lângă mine s-a așezat.
Era zvelt, înalt, frumos
Ochii verzi, dar ce folos
După mână, ce păcat
Am văzut că-i însurat
Timpul repede trecea,
Printre vorbe și cafea,
Și deloc n-am observat,
Că demult s-a-ntunecat.

2XREFREN:
Și afară plouă, plouă
Și-i trecut de ora nouă
Noi vorbim cu mare artă
Despre una, despre alta
Și nu știu de ce anume,
Nu vă pot spune pe nume,
Însă în privirea noastră,
Nu e loc de dumneavoastră.

În micuța cafenea
Lângă geam la masa mea
Cu o ceașcă între noi
Am rămas numai noi doi
Tot vorbea de vraja mea
Mai puțin de viața sa
Și deloc n-am observat
Că demult s-a-ntunecat.

REFREN2 :
Și afară plouă, plouă
Și-i trecut de ora nouă
Noi vorbim cu mare artă
Despre una, despre alta
Și nu știu de ce anume,
Nu vă pot spune pe nume,
Însă în privirea noastră,
Nu e loc de dumneavoastră
Și afară plouă, plouă
Și nu știu de ce anume,
Nu vă pot spune pe nume,
Însă în privirea noastră,
Nu e loc de dumneavoastră
Și afară plouă, plouă

Maria Cirneci - La Fântână, La Izvor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

La fântână, la izvor
Neica trece călător
Și pe drum în urma lui
Vine floarea dorului.
– Stai, mândruță, stai în drum
Numai o vorbă să-ți spun,
Stai colea să mă săruți
Și-apoi, mândra mea, te duci!.
– Nu pot, neică, săruta
Că m-așteaptă măicuța,
C-am plecat la secerat
Și n-am timp de sărutat.
M-așteaptă flăcăii-n cale,
Fetele mă strigă-n vale,
Vino, neicuță, pe seară
Când mă-ntorc acasă iară
Și-atunci, puiul meu, ți-oi da
Ochii și gurița mea.

Maria Ciobanu - Fir-Ai, Mândro, Tu Să Fii!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Fir-ai, mândro, tu să fii
Cu-ale tale dibăcii,
Unde ți-am spus n-ai vrut să vii,
Pe poteca care-o știi
Unde cântă cucu-ntâi,
Cucul cântă răgușit,
Eu sunt foarte necăjit.
Eu sunt foarte necăjit
Căci tu, mândro, m-ai mințit,
N-ai venit unde-am vorbit,
Pe lună și pe lumină
Până la neica-n grădină,
Ori n-ai vrut, ori n-ai putut,
Ori de-a naibii te-ai făcut.
– Ba, neicuță, am venit,
Dar te-am găsit adormit.
– Și de ce nu m-ai sculat?
– Neicuță, n-am cutezat,
Te-am sărutat și-am plecat,
Căci tu nu ești de lăsat,
Guriță de sărutat.

Maria Ciobanu - Mă Dusei La Fântâniță

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mă dusei la fântâniță
S-aduc apă în vedriță
Și când veneam pe uliță
Parcă-l zării pe Gheorghiță,
Nu știu murgu-și adăpa
Ori pe mine m-adăsta.
El vedrița mi-o umplu
Și guriță îmi ceru,
Mă făcui că n-auzii,
Îmi luai vadra și fugii,
Mă dusei acasă fuguța,
Dar îmi pierdui băsmăluța.
El basmaua mi-a găsit
Și la poartă a venit,
A venit pe-nserat
Să-l plătesc c-un sărutat,
Fluieră, câinii mi-l latră,
Eu nu pot ieși la poartă.
Măicuța nu e culcată
Știu, neicuță, că mă ceartă,
Nu mă lasă să-ți vorbesc,
Zice să m-aștepți să cresc,
Și uite-așa m-am necăjit
Toată noaptea n-am dormit
Doar la tine m-am gândit
Că mi-ai plecat necăjit,
Necăjit și supărat
C-ai plecat nesărutat.

Magnat feat Feoctist - Gurița Dulce

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Refren:
Cu gurița dulce, și dorința mare
Să o fure Gheorghe noaptea la plimbare
Să o strângă-n brațe, tare de mijloc
Că n-are răbdare și dorința-i foc.

Strofa 1 (Magnat):
În sfârșit s-o-ndrăgostit și Gheorghe din deal
Nu mai urcă alte fete-n Ural
Orice om se schimbă când se-ndrăgostește
Asta-i prima fată pe care chiar o iubește.
Chiar de nu-i vară, pe-o păturică afară
O-ncălzește cu piese la ghitară
Sub lună plină, se țin de mână
Tot speră inelu să-i vină, ma!
Mică de statură, blondă și subțire
Îi șoptește Gheorghe vorbe de iubire
Inima fierbinte din piept vru să sară
Când o prinse Gheorghe pe ulița aseară.

Refren:
Cu gurița dulce, și dorința mare
Să o fure Gheorghe noaptea la plimbare
Să o strângă-n brațe, tare de mijloc
Că n-are răbdare și dorința-i foc.

Strofa 2 (Feoctist):
Uită de probleme când o vede iar,
Inima lui bate tot mai hotărât, tot mai rar.
O pus ochii pe fată, nepoata vecinii
Iese-n mahala s-o apere de toți câinii
Ham!
Lângă poartă ambii, ochii sclipesc tare
El care-o privește, inima-i tresare
Ea râde-n șoaptă, închide poarta
Se duce-n umbră, dispare fata
Crede că-i gata, da, o strigă tata:
Treci acasă!

Magnat:
Mică de statură, blondă și subțire
Îi șoptește Gheorghe vorbe de iubire
Inima fierbinte din piept vru să sară
Când o prinse Gheorghe pe ulița aseară.

Refren:
Cu gurița dulce, și dorința mare
Să o fure Gheorghe noaptea la plimbare
Să o strângă-n brațe, tare de mijloc
Că n-are răbdare și dorința-i foc

Margareta Clipa - Badea Stă și Mă Pândea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pe-nserat și vremea rea,
Badea stă și mă pândea,
Mă pândea pe la fereastră,
Eu urzeam o pânză deasă,
Mă striga să-i dau guriță,
Cum să ies că dau prin iță?!
Vrea să mă sărute-o dată,
Eu atuncea dau prin spată,
Mă striga să-i zic din frunză,
Cum să ies că țeseam pânză?
Cu picioru-s pe tălpic
Și el șede-afară-n frig.
Eu-s cu mâna pe vătală,
El învinețește-afară,
Pocnii suveica de pocnește,
El tot stă și mă pândește,
Las’ să steie c-așa-mi place,
Așa dragostea se face.

Constantin Michael-Titus - Idilă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ți-aș povesti o idilă
în care frunzele să cadă-alene pe cărări
și părăsite băncile prin parcuri
s-asculte foșnetul ce-l face toamna
când umbrele amanților romantici
ar trece peste tristele-i podoabe.
Acolo-ntr-un boschet, pe-o bancă rece,
când seara ca pustiul s-ar întinde,
ți-aș povesti c-au mai rămas în urmă
dar două umbre strâns îmbrățișate.
Cu ce cuvinte-aș povesti idila
decât cu “frunze”, “toamnă” și “amor”?
(În care tu de mult nu vrei să crezi..).
Le-ai întâlnit în versuri și-n romane
iar eu ți-am oferit tot “bănci pustii”..
(De-ai fi crezut vreodată-n ele
ai fi-nțeles acum chemarea
când ți-aș fi spus povestea-acelor umbre
și-ai fi venit să scriem împreună
capitole moderne-n cartea vieții..)