La izvor cu apă dulce
Urcam cu bagea în munte
Pe cărări cu floare albă
Ca nimeni să nu ne vadă.
Pe piatră, lângă izvor
Bagea-mi stâmpăra din dor
Ne-astruca frunza de fag
Noi nu mai puteam de drag.
Pe otavă între flori
Ne iubeam până în zori
Roua ne pica pe față
De drag ne strângeam în brațe.
Sub pom mândru, înflorit
Cu băgița m-am vorbit
Mulți ani, de-acum înainte
Să urcăm seara în munte
Să căutăm stele prin nori
Să fim singuri până-n zori.
Sensul versurilor
O poveste de dragoste inocentă petrecută într-un cadru natural idilic, la un izvor de munte. Doi tineri își jură iubire eternă, dorind să repete aceste momente de intimitate sub cerul înstelat.