Dragă mi-i crâșma-n pădure
Că bei vin și mănânci mure,
De se-ntâmplă și mă-mbăt
Numai tufele mă văd.
Făgădău cu ușa-n drum,
Face-te-ar Dumnezeu scrum,
Să mă facă și pe mine
De n-oi bea cu badea-n tine.
Bată-te Dumnezeu, bade,
Ce bătaie ți se cade,
Trecui pădurea cu tine
Și n-ai pus mâna pe mine,
Și vară de ți-aș fi fost
M-ai fi pus o dată jos.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă bucuria de a petrece într-o crâșmă din pădure, savurând vin și mure. Naratorul își exprimă frustrarea față de un bărbat care nu a făcut avansuri, chiar și după ce au petrecut timp împreună.