Pe-nserat și vremea rea,
Badea stă și mă pândea,
Mă pândea pe la fereastră,
Eu urzeam o pânză deasă,
Mă striga să-i dau guriță,
Cum să ies că dau prin iță?!
Vrea să mă sărute-o dată,
Eu atuncea dau prin spată,
Mă striga să-i zic din frunză,
Cum să ies că țeseam pânză?
Cu picioru-s pe tălpic
Și el șede-afară-n frig.
Eu-s cu mâna pe vătală,
El învinețește-afară,
Pocnii suveica de pocnește,
El tot stă și mă pândește,
Las’ să steie c-așa-mi place,
Așa dragostea se face.
Sensul versurilor
O tânără este curtată de un băiat, dar îl lasă să aștepte afară, transformând curtarea într-un joc. Ea se preface că este ocupată cu țesutul, dar în secret îi place atenția lui.