Liry, [Gani]:
În visul meu, românul dispune de un trai decent.
Îşi adaptează mediul, fiind inteligent.
[Atent la nevoile celui de lângă,
Nu vrea mai mult decât cât să-i ajungă.
Încă ştie sensul celor trei culori
Citează, citeşte românii autori.]
N-are nevoie de alţii să-i dicteze valori,
Le are pe-ale lui, obţinute cu sudori!
Se respectă, nu-şi neglijează monumentele,
Nu le-ascunde sub reclame paraginile!
[La marginile oraşelor, păduri, nu tone de gunoi,
Curat la suflet, chiar şi prin noroi!]
Nu ridică-n slăvi regimul ce l-a-napoiat,
Din respect pentru toţi cei ce închişi au stat!
Nu-şi plânge de milă, iese mândru în stradă,
Pentru că strada lui îi dă motiv de promenadă.
[Vrea să-şi vadă nepoţii crescând în ţară,
Să iasă-n faţa blocului când spun că vor afară.
Pot s-apară probleme, tot nu-i separă,
Oricât de grele pot să pară!]

REFREN – Bean:
Foaie verde de salcâm,
Ce-nseamnă să fii român.
Mare foc pe-acest tărâm
Şi unii pleacă, alţii rămân.

[Gani], Liry:
[În România ce-mi apare-n vis,
Omul e paşnic, însă nu se lasă-nvins!]
Din neam de haiduci, nu suportă stăpâni,
Dar are stimă pentru toţi ai săi români:
De la pensionari până la monştri sacri!
Funcţionarii n-aşteaptă şpagă să nu fie acri!
Nici poliţia, aici justiţia nu-i oarbă,
Are dioptrii de legi şi nu-i şpagă să nu le vadă!
[Doar în tablouri natura-i moartă,
Ochii-s deschişi din nou către artă!]
Nu se suferă de lene, de manii epocale.
Sanitarul e sănătos în salarizare!
[Românu-i tare, nu dus de nas ca vitele.
Nu-şi pierde firea, îşi găseşte cuvintele:
Vorbe tăioase, nu limbaj de lemn,
Principii sănătoase, rămâne demn!]
Fiecare are doi părinţi în loc de unu,
Că niciunul nu-şi are în afara lui drumul!
Învăţământul nu scoate profesori în stradă,
Cu foamea de a şti, elevii le fac pâinea caldă.
[În loc să cadă, îşi păstrează credinţa
Departe de orice ar otrăvi fiinţa!
Toţi rămân uniţi, cum e corect,
Toţi români, indiferent de dialect!]

REFREN – Bean:
Foaie verde de salcâm,
Ce-nseamnă să fii român.
Mare foc pe-acest tărâm
Şi unii pleacă, alţii rămân.