Bard german! Să faci să sune
Libertatea noastră-n cânt!
Sufletul să ni-l cuprindă,
Înspre fapte mari să tindă,
Precum Marsilieza spune.
Nu cu scâncetele fade,
Ca și Werher cel plăpând,
Ci o vorbă îndrăzneață
Neamului s-o zvârli în față,
Zi pumnale, suliți, spade!.
Nu cu flaute-ntr-o doară
Bâiguind un simțământ!
Trâmbiță să fii, petardă,
Să fii tun, să fii bombardă,
Cântă, sună, tună-omoară!.
Cântă, sună, fii teribil,
Toți dușmanii alungând!
Astfel să-ți strunești avântul –
Numai vezi să-ți fie cântul
Pur abstract – pe cât posibil!
Sensul versurilor
Piesa este un îndemn către un bard german de a crea un cântec puternic și mobilizator, similar cu Marsilieza, care să inspire poporul la fapte mărețe. Se dorește un cântec care să alunge dușmanii și să fie pur abstract.