De-ai ieși din mormânt între noi
Și-ai vedea atâția moți zdrențuroși pe munții goi
Și neamul întreg flămând ca acu,
Ce-ai zice, Horia, tu?!..
Te-ai jelui, ai doini din fluier,
Ori ai da un nou, și lung, și roșu șuier,
Munții toți să se cutremure,
Liftele câmpiei să tremure,
Să le vezi îngrozite, de pe culmea-ți săracă,
Din ale belșugului târguri cum pleacă?!..
De-ai trăi tu
acu,
Ce-ai face, Horia, cu mișeii ce vând
norodul flămând?!..
Nu ți-ar veni să-i cauți pe toți,
De gâturi să-i scoți,
Din paturi, de la cini, de la prânzuri,
Și-n mijlocul piețelor celor mai mari,
Ca pe cei mai mișei tâlhari,
De limbă să-i spânzuri?!..
Sensul versurilor
Piesa este un strigăt de revoltă la adresa nedreptăților sociale și a corupției. Invocă figura lui Horia pentru a condamna starea precară a poporului și trădarea elitelor.