Horia:
Horia a murit în 2003 și a renăscut în 2006
O ard piroman de mic, încă dinainte de vremea sa, ardem case
În cartierul cubanez unde zace Havana luase
Am mereu draci inscripționați cu trei de șase
Mai tehnic ca Shao-Linul din camera 36
Rămân shogun-ul
Ce zace pe băncuțele din fața blocului 61
29-39, Cernișoara
Scara
A doua e scara
Unde se strângea tot vara
Îmi apăr glia
Și când o văd pe fraieră, o torn mai rău ca Natalie Imbruglia
Sper să văd o rază
De speranță
Când mă uit pe cer
Nu-i mult ce cer
Ca un înger în ger
Caut căldura
Iar când inima mea n-o găsește
Îmi zâmbește
Ura
Sunt o bucățică de bucată
Bombată
Ce formează subcultura
Abia aștept momentul când o să vă testez cultura
O să vă văd atuncea
O să râd mai rău ca la Ovidiu Cuncea
Ține
Nu mă regăsesc în nimeni
Și nimeni
Nu se regăsește în mine
Alții speră ca cu 10 unități de humă
Pură
Să-și aline durerea
La mine Hip-Hop-ul a fost, Hip-Hop-ul e, și Hip-Hop-ul o să-mi aducă plăcerea
La mine, cinci kile de maculatură murdară reprezintă averea
Iar versu-i un fel de sedativ ușor, ce-mi stopează din când în când durerea…
Gabi Mitran:
Sunt pierdut într-o lume ciudată
Unde-i Horia, tată?
Unde-i Horia, tată?
N-o lăsa pe altădată
Unde este Horia, tată?
Sunt pierdut într-o lume ciudată
Unde-i Horia, tată?
Unde-i Horia, tată?
N-o lăsa pe altădată
Unde este Horia, tată?
Sunt pierdut într-o lume ciudată
Unde-i Horia, tată?
Unde-i Horia, tată?
Unde este Horia, tată?
N-o lăsa pe altădată.
Horia:
M-am săturat să mă mint!
M-am săturat de speranțe utopice, cu aromă de absint!
M-am săturat de gândaci
Ridicând pretenții
Cu intenții
Când taci
M-am săturat să-mi doresc să mă placi!
M-am săturat de gânduri frumoase, ca de draci!
M-am săturat să vorbesc cu nimeni!
M-am săturat să mă satur, sunt epuizat, în gâtul mă-tii, taci!
Îmi vine să țip, gata!
M-am săturat de disperarea din ochii lui tata
E încă ceață
M-am săturat să mă complac într-un căcat de viață
Pline de “What’s Up”-ări agitați
Cine morții voștri sunteți, ca voi să mă judecați?
M-am săturat de spitale!
M-am săturat de Remeroane!
M-am săturat să înghit căcat, pe post de bomboane!
Indiferent de toane
Folosesc aceleași jargoane
Horia e doar un MC surd, cu boxe pe post de timpane
Iar viața e doar o tastatură fără butoane
Fără butoane…
Gabi Mitran:
Sunt pierdut într-o lume ciudată
Unde-i Horia, tată?
Unde-i Horia, tată?
N-o lăsa pe altădată
Unde este Horia, tată?
Sunt pierdut într-o lume ciudată
Unde-i Horia, tată?
Unde-i Horia, tată?
N-o lăsa pe altădată
Unde este Horia, tată?
Sunt pierdut într-o lume ciudată
Unde-i Horia, tată?
Unde-i Horia, tată?
Unde este Horia, tată?
N-o lăsa pe altădată
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de disperare și alienare. Artistul se simte pierdut și deconectat de lume, căutând un sens și o ieșire din starea sa de suferință. Refrenul repetitiv subliniază confuzia și căutarea identității.