Guilt – Versuri.pro

Anca Si Andrei - Pariul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Tu ești un pariu pierdut în șoapte,
Ai fost un joc plin de păcate
Cad neîncetat și mă pierd în noapte..
Sperând să ierți..
Ce-am făcut??
Ce-am făcut?

William Shakespeare - Sonetul 35

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De ce-ai făcut cândva nu te-ntrista,
Rozele-au spini şi mâl e în vâltori,
Nori şi eclipse luna vor păta,
Şi viermi scârboşi trăiesc în mândre flori.

Oamenii toţi greşesc, la fel şi eu,
Când ţi-am permis să faci câte-un păcat
Şi m-am mânjit să te salvez mereu,
Scuzându-ţi gestul josnic, vinovat.

Şi c-ai greşit trupeşte pe-al tău drum,
Chem mintea mea să-ţi fie avocat
Şi mă acuz eu singur chiar acum
Când ura luptă c-un amor curat.

În acest fel complice-am devenit
Al unui hoţ ce m-a furat voit.

George Bacovia - Laș

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Fug rătăcind în noaptea cetății, în turn miezul nopții bate rar;
E ora când
Petru plânge amar, – Tăcere e ora lașității.
Te pierzi în golul singurătății,
O, suflet al meu, de lume fugar;
E ora când
Petru plânge amar, – Ascultă, e ora lașității.

Anne Mari - Îmi Pare Rău

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Sper să poți cândva să uiți de mine
Să uiți că am trecut prin viața ta
Tu meriți mai mult, eu nu-s de tine
Nu vreau să regret, poate cândva.

Refren:
Plângi din vina mea sperând să mă întorc la tine, poate plec și îmi pare rău sperând ca tu să-mi dai dreptate x2

Eu nu pot iubi la fel ca tine
Nici sufletul tău nu-l pot avea
Nu vreau să suferi pentru mine
Eu nu am o inimă cum e a ta.

Refren x4

Stefan Augustin Doinaş - Ucenicul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Eu, cel mai tânăr dintre ucenicii
Triunghiului, mi-am răsucit încet
privirea înăuntru. Ochi al fricii,
îl vezi și astăzi?.. Marele profet,
ucis de noi, aseară, cu tăișul,
stă încă între noi, intact, ascuns
ca iepurele în mărăcinișul
în care botul vulpii n-a pătruns.
El umblă încă-n noi: pe fiecare
ne sfâșie cu dinții, proferând
un cântec ce-ar părea a răzbunare,
dacă n-ar fi neomenesc de blând.
Acuma înțeleg de ce prin trupuri
ni s-a lăsat treptat un fel de ger
și, devenind tot mai ușori, în grupuri,
ca îngerii, suntem răpiți la cer.

Traian Dorz - De Ce

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De ce aşa degrabă se stinge lampa ta,
De ce nici c-o ispită nu te mai poţi lupta,
De ce la rugăciune te-ndemni mereu mai rar,
De ce la dărnicie ajungi tot mai avar?
De ce îţi oboseşti răbdarea prea curând,
De ce nu ţi-a cuvântul şi duhul tău mai blând,
De ce nu ai putere vrăjmaşii a-ţi iubi,
De ce-ţi slăbeşte râvna cu fiecare zi,
De ce tot mai în urmă rămâi de fraţii tăi,
De ce ţi-e tot mai teamă de ochii celor răi,
De ce tot mai cu groază la moarte te gândeşti,
De ce eşti tot mai gata mereu să te-ndoieşti,
De ce ţi-e tot mai slabă dorinţa de-a cânta,
De ce n-ai nici voinţa, nici duh de-a asculta,
Ce-ţi face goală viaţă şi sarbezi ai tăi, paşi?
– Păcatele ascunse ce nu vrei să le laşi!

Eugenio Montale - Încerc…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Încerc o remușcare pentru că am strivit
țânțarul de perete,
furnica de podea.
Încerc o remușcare dar iată-mă-n haine închise
pentru congress, pentru recepție.
Încerc durere pentru toate, chiar pentru ilotul
care îmi varsă sfaturi de participare,
durere pentru zdrențărosul căruia nu-i dau de pomană,
durere pentru dementul care prezidează consiliul
de administrație.

Ion Vinea - Pro Domo

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nu sunt și n-am fost eu vinovatul.
Ochii tăi mari în cari înflorește păcatul,
doi nuferi din beznă țesuți, mistuiți în văpaie,
lacrimi și fulgere ce se strivesc și se taie,
ochii tăi sumbri, ochi sperioși de șireapă,
ochii ce tremură, ochii ce-mi scapă,
zbenguri și jocuri de iapă șireapă,
frâu și șa la pământ, coamă-n vânt,
prinsă din goană, pe goană iar pusă,
lung izgonită și-ndelung răpusă,
ochii tăi triști în cari se răsfață păcatul, –
nu sunt și n-am fost eu vinovatul.

Tadeusz Rożewicz - Lament

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mă adresez vouă, capelanilor,
Învățători, judecători, artiști,
Cizmari, medici, referenți
Și către tine, tatăl meu,
Ascultați-mă.
Nu sunt tânăr,
Fie ca zveltețea trupului meu
Să nu vă înșele,
Nici albul iritant al gâtului,
Nici luminozitatea frunții deschise,
Nici puful de deasupra buzei dulci,
Nici râsul de cherubin,
Nici pasul elastic.
Nu sunt tânăr,
Fie ca inocența mea
Să nu vă impresioneze,
Nici puritatea mea,
Nici slăbiciunea mea,
Fragilitatea și simplitatea.
Am douăzeci de ani,
Sunt instrumentul atât de orb
Precum paloșul în mâinile călăului,
Am ucis un om
Și cu degetele înroșite
Am mângâiat pieptul alb al femeilor.
Schilodit nu vedeam
Nici cerul, nici trandafirii,
Cuiburile, copacii Sfântului Francisc,
Ai lui Ahile și Hector.
După șase ani
A năvălit prin nări un abur de sânge.
Nu cred în schimbarea apei în vin,
Nu cred în iertarea păcatelor,
Nu cred în învierea trupului.