grota – Versuri.pro

Stefan Augustin Doinaş - Grota cu Soare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Evul luminii e, demult, o amintire.
În locul cerului, respir o noapte
cu pieptul tatuat; păunii umblă
din țară-n țară fulgerând molozul
cu cozile; pe plajă, înecații
foșnesc ca scoicile, bătuți de valuri;
iar plopii care ieri au fost feștile
acum s-au consumat: câmpia-i neagră.
Numai în grotă încă e lumină.
Bărbatul, de la brâu în jos, e stâncă:
el ține-n brațele-nălțate care
încep treptat și ele să-mpietrească
trupul femeii, ultima ofrandă.
Iar muntele se simte plin pe dinăuntru,
ca zările, de stele ce pulsează.

Carl Sandburg - Doi Pești

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cei doi pești când își vorbiră,
Vorbirea lor fu purpurie.
Într-o cupă s-au întâlnit,
De aer de aur topit.
S-au legănat într-un arc
De șapte curcubeie sclipind într-afară.
Într-o grotă înotat-au
Dintre sute altele.
Și-ntr-o verde pulbere de puf
Și-au scuturat aripile.

Daniel Vişan-Dimitriu - Comoara

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Îmi apăreau imagini, în clipe visătoare,
C-un munte și o grotă în care se afla
Comoara căutată de minți scormonitoare
De când se auzise că înc-ar exista.
Trecea ca o legendă a unui rege-nvins,
Dar care apucase în munte s-o ascundă,
Iar cei ce-au căutat-o, în căutări s-au stins,
Nereușind în grota comorii să pătrundă.
Când trec prin chei de munte, pe drum cu serpentine,
Încep să îmi închipui: pe munte de-aș urca,
M-ai însoți, iubito, ai vrea ca tu, cu mine,
Prin grotele ascunse, comori a căuta?
Mi-ai fi însoțitoare, cum de o viață-mi ești,
Pe pantele abrupte de prin sălbăticii
În care doar jivine ce n-ai vrea să-ntâlnești
Străpung tăcerea nopții cu ochii lor făclii?
Azi, visul cu comoara, venit pe neștiute,
Ne duse împreună în grota care fu
Întunecoasă tare, dar eu, pe nevăzute,
Îmi atinsei comoara. Erai, aceea, tu.

Romulus Vulpescu - Homo Sapiens

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Bag seama că acum iar bate ceasul
să mă retrag a doua oară-n peșteri:
să trag la gura grotei noastre scunde
o lespede puternică, de-o tonă,
și să-ncep iar să zgârii în pereți
gravuri neo-rupestre-n alb și-n negru
(policromia ne-a rămas afară).
E drept, are să pută-ngrozitor
două-trei ere încă-a hoit de homo!
Dar ce frumos lucește în știință
– după un alt cuaternar istoric –
albitul osuar al unui trib..
Afară, dinozaurii țestoși
prind să-și ascută creasta carapacei
de pavăza de gresie-a intrării.
16 ianuarie 1969

Ion Caraion - Rebeca

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Două spectre mute ca doi vornici
și-una goală – plină de tuleie.
Beam toți trei în fundul unei grote.
Ea vorbea mult, tu tăceai mult.
Șerpii umbrei șovăie pe ziduri –
și-i spunea Rebeca.. Da.. Rebeca..
Și-am chemat-o blând la masa noastră:
părul negru-i gâlgâia în noapte.
Gata parcă viața să-și încheie,
ne-a privit cu ochi de disperată.
Lujer mic, de smoală, cu dinți hulpavi.
Curge sânge din inima mea și râd.
Sfeșnice de-argilă ardeau pe masă,
creanga lumii fumega-n pahare,
beam toți trei în grota-ntunecoasă
și-i spunea Rebeca.. mi se pare.

Nicolae Corlat - Grota Zeului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mormânt e gândul ce coboară mii de trepte
Către necuprinsul pământului
Acolo stelele au forma mâinilor tale în rugăciune
Şi ochiul e apă adâncă.

Mai mult din mine însumi mă trag
Decât din piatra aceasta
În care zidesc o corabie cu pânzele întinse pe mare
Din care curgi tu – o poveste despre ce va fi în curând
Unul din altul
Eu din tine
Tu înnoptată
În cel mai pur adevăr.

Doar piatra din mine stă gata să nască
Un munte
Insula de ieri şi gândul că vei fi.
De trei ori câte nouă se-nchină omul în locul acesta
Devenind zeu
Placă grea de bronz săpat în piatră lăsă la intrare
Aici e mormântul zeului.

Marea îl chemă să-nvestmânte uitarea
Printre umbrele în derivă
Născu amintirea zilei de ieri
În care zeul ca un munte muri.
Unde să-i aşez răsuflarea
Şi umărul preschimbat în altceva
Şi mai ales întrebarea despre el în ce zare s-o aşez?

Anne Sexton - Înotul Nud

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Pe partea de sud-vest a orașului Capri
am găsit o grotă puțin necunoscută
unde nu erau oameni și noi
am intrat complet
și să ne lăsăm trupurile să piardă toate
singurătatea lor.
Toți peștii din noi
scăpaseră un minut.
Peștii adevărați nu s-au deranjat.
Nu le-am deranjat viața personală.
Ne-am călcat calm peste ele
iar sub ele, vărsând
bule de aer, puțin albe
baloane care se ridicau în sus
în soare lângă barcă
unde bărbatul italian dormea
cu pălăria peste față.
Apa atât de limpede ai putea
citi o carte prin ea.
Apa atât de plină de aer ai putea
plutește pe cot.
M-am întins pe ea ca pe un divan.
Mă întind pe ea exact ca și cum
Odalisca Roșie a lui Matisse.
Apa era floarea mea ciudată,
trebuie să ne imaginăm o femeie
fără togă sau eșarfă
pe o canapea la fel de adâncă ca un mormânt.
Zidurile acelei grote
erau de fiecare culoare albastru și
ai spus: „Uite! Ochii tăi
sunt marea culoare. Uite! Ochii tăi
sunt culoarea cerului.” Și ochii mei
închiși ca și cum ar fi
deodată rușinați.

Anne Sexton - Înotând în Pielea Goală

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

La Capri, pe partea dinspre sud-vest,
am găsit o grotă micuță, necunoscută,
unde nu erau oameni și am intrat în ea,
lăsând trupurile noastre să-și piardă
toată singurătatea.
Toți peștii din noi
au evadat pentru un moment.
Peștilor reali nici nu le păsa.
Nu le deranjam viața personală.
Treceam în liniște peste ei
sau pe sub ei, eliberând bule de aer,
balonașe albe care se ridicau la suprafață
spre soarele care lumina ambarcațiunea
în care barcagiul italian dormea
cu pălăria trasă peste ochi.
Apa era atât de clară încât ai fi putut
citi prin ea o carte.
Apa oferea o astfel de flotabilitate
încât ai fi putut pluti stând pe coate.
Stăteam pe ea ca pe un divan.
Stăteam pe ea ca
Odalisca Roșie a lui Matisse.
Apa era floarea mea neștiută –
cineva ar trebui să picteze o femeie
fără togă sau eșarfă
așezată pe o sofa adâncă precum un cavou.
Pereții acelei grote
aveau toate nuanțele de albastru și
tu ai spus „Uite! Ochii tăi
au culoarea mării. Uite! Ochii tăi
au culoarea cerului”. Iar ochii mei
s-au închis de parcă li s-ar fi făcut
deodată rușine.