Konstantinos Kavafis – Greceasca Din Vechime

Antiohia se lăudacu palate somptuoase,cu străzile-i frumoase,cu splendida câmpiedin jurul eiși cu nenumărațiilocuitori ai ei.Se lăuda că este reședințaunor iluștri regi,unor artiști,a unor înțelepțiși negustori isteți,putred de bogați.Dar mai presus de toateAntiohia se mândreștecă este o cetategrecească, din vechime,trăgându-se din Argosgrație lui Ionis,întemeiată chiarde coloniști argeazi, în cinsteafiicei lui Inahos.

Konstantinos Kavafis – În Fața Statuii Lui Endymion

Într-un car alb, tras de patru catârica neaua albi, cu hamuri de argint,sosesc la Latmos, din Milet venind. Să-l celebrez– cu jertfe și libații – pe Endymion,din Alexandria-am venit, pe valuri, cu o triremă purpurie. –Iată statuia. În extaz, admir acum, în clipă mult visată,vestita frumusețe a lui Endymion.Iar sclavii mei golesc coșuri cu iasomie; … Citește mai mult

Konstantinos Kavafis – Regele Demetrios

„Nu ca un rege, ci ca un actor, hlamida și-a schimbat-o cu o mantie neagră de tragedie și s-a făcut nevăzut.” (Plutarh, [Viața lui Demetrios, LXIII].)Când părăsitu-l-au macedonenii,pe Pyrrhus arătând că îl preferă,Demetrios, regele lor (ce sufletnobil) nu s-a purtat deloc – așa se spune –asemeni unui rege. Ci în grabăși-a scos veșmintele-aurite,iar condurii de … Citește mai mult

Konstantinos Kavafis – Troieni

Vai nouă, bieţi nefericiţi,aidoma-s strădaniile noastre cu ale troienilor.Cum izbândim ceva, pe dată căpătămun strop de-ncredere şi-ncepemcuraj să prindem, şi speranţe.Mereu însă în cale o stavilă ne-apare:Ahile, dintr-un şanţ răsărit,cu glasul său sălbatic ne-ngrozeşte.Aidoma-s strădaniile noastre cu ale troienilor.Ne amăgim că, dârji şi cu-ndrăzneală,mersul destinului vrăjmaş schimba-vomşi-n faţa zidurilor stăm, gata de luptă.Când vine însă … Citește mai mult

Konstantinos Kavafis – La Sparta

Regele Cleomenes nu știa, nu-ndrăznea –nu reușea să spună asemenea cuvinteîn fața mamei sale: Ptolomeu pretindeacă, pentru garantarea tratatului de pace, easă fie trimisă-n Egipt, chezășie;o clauză nedreaptă și chiar umilitoare.Tot încerca să-i spună și apoi șovăia.Tot începea o frază și apoi se oprea.Dar nobila femeie îl înțelese(căci auzise parcă niște zvonuri)și îl încuraja să … Citește mai mult

Konstantinos Kavafis – Epitaf

Străine, aici, pe malul Gangelui, zac eu, un bărbatsamiot. Pe acest pământ neînchipuit de barbaram dus un trai cumplit, numai durere, lacrimi și chin.Mormântul scăldat de apele marelui fluviuzăvorăște taine cumplite. Neostoită dorințăde aur la negoț necinstit m-a împins.Pe țărm indian m-a azvârlit furtuna,ca sclav am fost vândut. Până la adânci bătrânețiam tot trudit, muncind … Citește mai mult

Ion Pillat – Insula

Amurgul lăsase pe ape lungi plete de aur și umbrăCând îi zărirăm măslinii și munții albaștri pe cer,Când adieri cu mireasma rășinei și algei uscate,Vestind egeica stâncă, vrăjiră născare de zei.În zborul ei luntrea cu pânză legase ca pescărușulO aripă albă de pacea cleștarului nețărmurit —Și iată și plaja, pârâul sărind de pe prunduri la … Citește mai mult

Alexandru Philippide – Pe Un Papirus

Sub cel de-al treileaPtolemeu,La curtea dinAlexandria,Mi-am dovedit cândva și euÎn hexametri măiestriaȘi-n vila mea de lângăNil,Sub ochii stelelor amice,Am preamărit în nobil stilPărul regineiBerenice.Un retor însă, sec și șters,Dar în tertipuri meșter mare,M-a-mpuns cu perfidu-i vers,Scris prost, dar plin de defăimare.Văzând cum gloriile trec,Topite-n ură și-n otravă,M-am hotărât atunci să plecȘi mi-am tocmit în port … Citește mai mult

Alphonse De Lamartine – Safo

Zorile poleiau munții sub care clocotea marea,Iar Safo tocmai pe piscul țărmului sta în picioare;A Lesbosului fecioare, lângă dânsa-ncimpite,Privea sub țărmuri noianul de groază încremenite!Atunci Safo, luând lira, sună în ea cu putereȘi cântă aceste versuri cu un glas plin de durere:.“O, grozave țărmuri, o, noian cumplit!Iată, făr’ de frică aici acum șez,Căci eu Afroditei … Citește mai mult

Artur Enăşescu – Pe-Un Țărm Elenic

Pe-un țărm sfințit de zei, cetateaCu prăbușite bolți și-altare,Se-nalță, jalnică ruinăDeasupra undelor fugare.În rada-i goală, azi, destinulNici o galeră nu trimite,Și numai fulgerile nopțiiDau viață stâncii neclintite!Uitarea tot mai grea se cerneIar peste liniștea cetății,Și-ntinde aripile-i negre,Vreun idol al pustietății.Pe sub arcadele mărețe,Azi, ploaia picură-n broboaneȘi-abia se deslușesc din umbră,Statui și dorice coloane.O Veneră cu … Citește mai mult