gradina – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Visul Din Grădina Zorilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Șoapta unei raze dintr-o înserare,
Liniștește câmpul încărcat cu flori,
Promițând că noaptea vin, la fiecare,
Visele cu fluturi ademenitori.
Pregătesc parfumul, ordinea-n petale,
Cupe cu nectarul pentru bun venit…
Numai una-n taina visurilor sale,
Plânge o iubire care s-a sfârșit.
Raza înserării simte cum lumina
Florii-nlăcrimate cade în apus
Și-i promite locul veșnic din grădina
Unde visul verii, făr-a vrea, s-a dus.
Fluturii de noapte vin, se-adună, zboară,
Florile-i așteaptă-n clipe-bucurii,
Numai una ochii-n suflet și-i coboară
Pentru întâlnirea ei din zori de zi.

Daniel Vişan-Dimitriu - Raiul Florilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nu plânge, macule, nu eu te-am rupt!
A fost un vânt atât de rău aseară
încât toți norii i-a gonit, și iară
va trebui, cu seceta, să lupt.
Și mi-e atât de greu să car din vale
găleata plină până la grădină,
apoi să ud, tulpină cu tulpină,
atâtea flori cu ruga în petale.
Dar nu pot să le las: când mor, mă doare
mai rău decât tot corpul când le ud,
căci mie-mi este dragă fiecare.
Tu suferi, iar suspinul ți-l aud
Nu-ți fie frică! Pentru orice floare
acolo, sus, e-un Rai al ei … când moare.

Da Hood - Secretul Din Gradina

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cred că într-o viață anterioară am fost teren agricol
Acum cultiv departe de pericol
Respect orice secundă de lumină clară
Mă înalț la cer spre favorit, mă plimb încet pe-afară.
Cad prăbușit sub etajeră cu ochii fixi pe karma
În timp ce de pe masă bunicu-mi zâmbește din ramă
Ca-ntr-o reclamă pentru o rufă mult prea albastră
Privesc cu jind cum viitorul îmi crește în glastră.
Paradoxal mă simt prea tras pentru momentul serii
Deschid dulapul și instant mă las pradă plăcerii
Mă reculeg o clipă într-o pictură fără vină
Și adorm c-un singur gând, secretul din gradina.
Te-aș trage-n piept dacă ai scoate fum
Dac-ai avea clorofilă te-aș iubi acum
Dumnezeu mi-a dat minte și lumină
Bunicu’ mi-a lăsat secretul din gradina.
Te-aș trage-n piept dacă ai scoate fum
Dac-ai avea clorofilă te-aș iubi acum
Dumnezeu mi-a dat minte și lumină
Bunicu’ mi-a lăsat secretul din gradina.
Nu e petrecere, e un fel de bulanțeală
Boschetii se fumează la scară industrială
Stau la tine în casă ilegal, fără viză
Ca o surpriză cu două fire, te-am băgat în priză.
Chelooo nu mă trezi din somn
Că sunt mai dărâmat decât coliba unchiului Tom
Succesul meu garantat, ciorbă de zarzavat
Dacă ai gustat se urcă piticii la cap.
Și-atunci începi să-i bați pe toți amicii
Frățica a câștigat Oscar în filmu’ ‘Dansând cu micii’
Ia și tu o gură să înțelegi scenariul
Să vorbești ca mine cu peștii din acvariu.
Te-aș trage-n piept dacă ai scoate fum
Dac-ai avea clorofilă te-aș iubi acum
Dumnezeu mi-a dat minte și lumină
Bunicu’ mi-a lăsat secretul din gradina.
Te-aș trage-n piept dacă ai scoate fum
Dac-ai avea clorofilă te-aș iubi acum
Dumnezeu mi-a dat minte și lumină
Bunicu’ mi-a lăsat secretul din gradina.
Te-aș trage-n piept dacă ai scoate fum
Dac-ai avea clorofilă te-aș iubi acum
Dumnezeu mi-a dat minte și lumină
Bunicu’ mi-a lăsat secretul din gradina.
Te-aș trage-n piept dacă ai scoate fum
Dac-ai avea clorofilă te-aș iubi acum
Dumnezeu mi-a dat minte și lumină
Bunicu’ mi-a lăsat secretul din gradina.
Cine se pierde în iarbă e un mare prost
Dar și mai prost e cel care fumează fără rost
E clar, curiozitatea nu formează tabieturi
Un pliculeț sau un joint nu înseamnă acareturi.
Când fumezi prea mult în orice loc devine rutină
E ca și când ai deflora zilnic o virgină.
Stau de veghe în lanul de trifoi cu o fecioară
Și mă întreabă ce-i cu elefantelul ăla care zboară.
Efecte speciale de la spiridușul dintre foi
Când să-i fac cu mâna se prăbușește luna peste noi
În colț la Dristor stau fără nici o armă
Băieții rulează jointul, io rulez o shaorma.
Și să vezi alarmă până în ziua de recoltă
În loc să-ți crească iarba îți crește floare involtă
Dimineața mă întreb dacă mai sunt pe Pământ
Dumnezeu să binecuvânteze România că-i un loc sfânt.
Te-aș trage-n piept dacă ai scoate fum
Dac-ai avea clorofilă te-aș iubi acum
Dumnezeu mi-a dat minte și lumină
Bunicu’ mi-a lăsat secretul din gradina.
Te-aș trage-n piept dacă ai scoate fum
Dac-ai avea clorofilă te-aș iubi acum
Dumnezeu mi-a dat minte și lumină
Bunicu’ mi-a lăsat secretul din gradina.
Te-aș trage-n piept dacă ai scoate fum
Dac-ai avea clorofilă te-aș iubi acum
Dumnezeu mi-a dat minte și lumină
Bunicu’ mi-a lăsat secretul din gradina.
Te-aș trage-n piept dacă ai scoate fum
Dac-ai avea clorofilă te-aș iubi acum
Dumnezeu mi-a dat minte și lumină
Bunicu’ mi-a lăsat secretul din gradina.

Daniel Turcea - Grădini

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

I.
pietrei
ce domină
grădina, totdeauna i se lasă
loc pentru vreme.
chipul mic al ploii.

II.
fântâna
tu.

III.
lin
l-a străpuns
ca o pasăre
asfințitul.

IV.
umbra
înflorită mă primește
ca un dar.
fântâna
sau poate numai glasul.
în umbra florii parcă îngropat.

V.
apa grădinii unui ac de pin.
a înfloririi unei crisanteme
identice-n curbură cu linia descrisă
de spada fulgerată
în purpură.

VI.
marea: cameliile!.

VII.
viața
această
eleganță a aerului.

VIII.
aici! acum!.

IX.
privirea
ca un nor
atingeri de versete
de ace și cristale
în aerul Grădinii
cinul ce-ntinse coarde
spada-n lumina sa.

X.
tot ce atingi e din cuvinte.
petale, ce se lasă
pe munte
dimineața!.

XI.
vălul
e-aproape stins
ascunsă
fața.
numai raza
privirii
ce se frânge.
asemeni
asfințirii
degetele
ezită.

XII.
în suflet
petală cu petală
cum se coboară-ncet
ceruri coboară

Dan Botta - Nici Azi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nici azi nu-mi aduce nimic lumina, / Și timpul sfârșește în gând și-așteptare, / Voi ... →

Dimitrie Anghel - Florile

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De câte ori deschid portița și intru în grădină-mi pare
Că mă cuprinde-o vrajă dulce, și florile-mi dezmiardă ochii.
O fantazie uriașă le-a dat un strai la fiecare,
Și fete nu-s pe tot pământul să-mbrace mai frumoase rochii.
Pe crin l-a miruit în frunte, lăsându-i hlamida regească
Să poată-mpărăți cu fală norodu-i de mironosițe,
Cicorilor le-a dat seninul strâns din privirea omenească,
Iar râsul fărâmat prin lume l-a nins pe foi de romănițe.
Sfiala care urcă-n fața fecioarelor când vine-amorul,
Și toată jalea și netihna acelora ce-așteaptă mirii,
Mâhnirea toată a unui suflet pe care îl ucide dorul
Le-a pus pe-un ram, și-atuncea lumea s-a-mbogățit cu trandafirii.
La fiecare pas te-așteaptă câte-o minune, – ici scânteie
Ca un rubin o ghinţiană, colo un stânjinel se joacă..
Slavă aceluia ce-aruncă din cer lumini de curcubeie,
Și a știut să țeasă nalbei un cuib din tort de promoroacă!.
Slavă! căci tristă-ar fi fost viața, și-ntunecat pe veci pământul,
De n-ar fi fost măcar o floare, ce-am fi sădit noi pe morminte?
Ce-ar fi cernut, în primăvară, când trece prin grădină vântul,
Și cu ce dar ți-aș da azi ție ca să-ți aduci de mine-aminte!

Dimitrie Anghel - Balul Pomilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cu legănări abia simțite și ritmice, încet-încet,
Pe pajiștea din fața casei, caișii, zarzării și prunii,
Înveșmântați în haine albe se clatină în fața lunii,
Stând gata parcă să înceapă un pas ușor de menuet.
Se cată ram cu ram, se-nchină, și-n urmă iarăși vin la loc,
Cochetării și grații albe, și roze gesturi, dulci arome,
Împrăștie în aer, danțul acesta ritmic de fantome,
Ce-așteaptă de un an de zile minuta asta de noroc.
Ce e de spumă, sus pe ramuri, se face jos de catifea,
Și astfel umbrele căzute pe pajiște par mantii grele
Zvârlite de dănțuitorii ce au rămas numai-n dantele,
În parcul legendar în care s-a prefăcut grădina mea.
Pe gura scorburilor vântul plecat a deșteptat un cânt,
Și-nvoalte mâneci horbotate se-ntind ușoare să salute
Preludiul acestei stinse și dulci orchestre nevăzute,
Și-apoi cu reverențe pomii s-au înclinat pân’ la pământ.
Ghirlănzi de flori îi leagă-n treacăt și-un arc sub fiecare ram
Boltește-albastre perspective, sub care alte cete ninse
Coboară pe pământ din ceruri, venind cu candele aprinse
Să facă și mai albă noaptea acestui alb epitalam.
Așa-s în clipa asta toate, dar mâine albii cavaleri,
Despodobiți de-atâtea grații, ce le-mprumută luciul lunii,
Vor deveni ce-au fost de-a pururi: caișii, zarzării și prunii,
Banalii pomi din fața casei, ce-i știu de-atâtea primăveri.

Dimitrie Anghel - După Ploaie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

S-a dus furtuna-n zări și-acuma se-ntrec miresmele-n putere:
Se-ntrec care de care parcă, stăpână să rămâie-anume
Peste-ntunericul acestei nopți dulci și pline de mistere;
Se bat și florile — se vede că nimeni n-are tihnă-n lume.
Se războiesc mereu și ele să stăpânească-un ceas pământul…
Dar cine nu-și încearcă oare o dată-n viața lui norocul?
În van să le despart-aleargă sub negrele umbrare vântul…
Biruitor până acuma domnește singur busuiocul.
Ca o biserică miroasă seninul cucerit o clipă,
Dar se trezesc în umbră crinii, vărsându-și boarea lor profană,
Văzduhu-i greu cât n-ar fi-n stare vâslind să-l taie o aripă,
Un trandafir murind se farmă pătând cuprinsul ca o rană.
Și tot mai grea, mai tare crește naiva florilor urgie,
Se-ntrec care de care parcă să-nvingă ori să moară-n luptă.
În van trimite-un gând de pace un miros blând de iasomie,
Și flutură-n deșert în aer, ca un steag alb, o nalbă ruptă.
Hodină nu-i, dar iată-n luptă că vin și mândrele verbine,
Un miros voluptos aleargă adus de vânturi de departe,
Și nu-i mireasmă să n-adoarmă, nici floare nu-i să nu se-ncline;
Iar noaptea toată deodată miroas-a dragoste și-a moarte.
Miroas-a moarte și-a iubire și crește-o dulce lenevie
Ca-ntr-un polog frumos în care te-nvinge somnul fără vrere,
O ceață diafană zboară ca peste-un câmp de bătălie,
Acoperind din nou grădina cu-ntunecatele-i mistere.

Dimitrie Anghel - În Grădină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Miresme dulci de flori mă-mbată și mă alintă gânduri blânde..
Ce iertător și bun ți-e gândul, în preajma florilor plămânde!
Râd în grămadă ; flori de nalbă și albe flori de mărgărint,
De parc-ar fi căzut pe straturi un stol de fluturi de argint.
Sfioase-s bolțile spre seară, și mai sfioasă-i iasomia :
Pe fața ei neprihănită se-ngână-n veci melancolia
Seninului de zare stinsă, și-n trandafiri cu foi de ceară
Trăiesc mâhnirile și plânge norocul zilelor de vară.
Atâtea amintiri uitate cad abătute de-o mireasmă :
Parcă-mi arunc-o floare roșă o mână albă de fantasmă,
Ș-un chip bălan lângă-o fereastră răsare-n fulger și se stinge..
De-atuncea mi-a rămas garoafa pe suflet ca un strop de sânge.
Ca nalba de curat odată eram, și visuri de argint
Îmi surâdeau cu drag, cum râde lumina-n foi de mărgărint,
Și dulci treceau zilele toate, și-arar dureri dădeau ocoale..
Ah, amintirile-s ca fulgii rămași uitați în cuiburi goale.

Dimitrie Anghel - Melancolie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Miresme dulci plutesc în aer sub bolți umbrite de liane,
Și-i liniște-n gradina toata și pace ca-ntr-o șahastrie
În care-ar fi murit viața învinsă de melancolie.
Din trandafiri, ici-colo, pică petale albe, diafane.
S-un glas de greier nu s-aude macar sa-nalte imnul vietii,
Sa rupa liniștea țesută în jurul celor ce-au sa moara;
Își face cuib uitarea trista și pacea crește funerara,
Pe unde pasul nu mai calca și nu mai cântă cântareții.
Cu visuri, cu gânduri frumoase, cu fantazia mea, cu viața,
Învins de-o mila nesfârșita as vrea sa-npoporez natura;
Dar bratele îmi cad trudite și muta îmi rămîne gura,
Simțind-nelamurit în mine ca numai liniștea-i mareata.
Un cânt, cât de duios, acuma n-ar fi el oare-o pângarire,
Cînd e atîta armonie în ne-trerupta, sfînta pace?
Gradina e-o poema dulce și, vezi tu, vîntul care tace,
E ca o mîna adormita pe coarda rupt-a unei lire.
Somn bun s-odihnitor, natura, somn bun; cântarilor vietii
Azi pretuiesc tacerea mortii – veni-va altul poate-odata
Ca prin povesti sa te trezeasca spuindu-ti vorba fermecata,
Eu prea sunt trist.. Pe cerul palid s-aprind iar zorii diminetii.
Si-n mintea mea ca într-un templu în care-au plîns dureri profane,
Se face liniște și pace pe-ncetul ca-ntr-o șahastrie
În care-ar fi murit viața învinsă de melancolie,
Și unde numai trandafirii mai cern petale diafane.