Omar Khayyam – Din Gol Venind un Conștient Ceva
Din Gol venind, un Conștient CevaPlăcerii-i pune interdicție și vaTrimite-n Iad pe Veci pe-acel care,Semeț, Comandamentul v-a încălca!?
Versuri corectate și adnotate
Din Gol venind, un Conștient CevaPlăcerii-i pune interdicție și vaTrimite-n Iad pe Veci pe-acel care,Semeț, Comandamentul v-a încălca!?
Mă simt vinovatCuvintele mele sunt goaleN-am semne să-ți dauNu am timp pentru tine.Tu spui că n-am inimăȘi spui că nu-mi pasăObișnuiam să fiu acolo pentru tineȘi tu ai spus că par atât de mort, că eu m-am schimbatDar la fel și tu. [Refren]:Vinovat, Vinovat, mă simt atât deGol, Gol, tu știi cum să mă faci … Citește mai mult
Atât de gol e șipetul în careCredeam c-am adunat eșarfe viiRupte din cer, din valea inimiiSă vă-nvesmânt bogat, pe fiecare.De unde să mai sfâșii valuri, oare,Când tremură doar zdrențele târzii,Însângerate, negre, vineții,Pe trunchiu-ncremenit ce nu mai moare?.Dar iată, fluturând batista moaleEa o zvârli în șipet și pe fund,Oglinda unui râu părea pe prund.Cu ceru-n ochii … Citește mai mult
În tăcereîncercam să mă învelesc totcu propria-mi piele.Trăgeam de eacearșaf, plapumă, pătură cazonăde marginile eidar ease făcea din ce în ce mai micăși nu mă mai încăpea.Deveni cât o batistăcât un bănuț de aramăcăzu de pe minecu ușurința frunzeidintr-un arboretoamna.Gol,dezgustător aproape,goliciune de șarpe.
Să stăpânim lucrurile ca și cum ele n-ar exista,cu disperare să pornim la șuierătura lor.Ca în prăpastie m-arunc asupra ta.Călcările tâlharilor sunt îndrăzneliasupra vidului.Eu râd și plâng de-atâta gol,ținându-te de mână.Ne duce aerul pe-o piele cusută cu vinete semne.Și-acest pământ pe care-l locuim,și nerăbdarea de a termina totul,chiar și mirosul de cal deasupra tuturordar știu … Citește mai mult
CumplitE golul singurătății!Sunt ucisul ei..Singurătatea?Povara tăcerilorSfâșiate de suspine..SingurătateOchiul tăuPrivește înghețatÎn ochiul gânduluiNeîmpărtășit..SingurătateNu te-am voit!Viața-haina-M-a dăruit țieTu m-ai cerutViețiiPrizonierul tăuSingurătate.OameniiCum i-am iubitDar eiNu m-au voit.Din singurătateaViețiiÎn singurătateaMorții și nimeniNu înțelegeAcest adânc.Poeți evitațiSingurătateaÎntre oameniE viața..
Țăranul acelase încredințează iconițeiSfântului Antonși merge ușor.Dar foarte singur și foarte golfără mirajîmi port sufletul
Azi am bătut cu talpa în pământȘi nu mi s-a răspuns nici un cuvânt.Slăvile le-am lovit c-un stolȘi-au răsunat a gol.E gol ținutul; pare goală fațaAcestei lumi pe care-o sorb într-una,Și-mi pare fără sâmbure chiar oraÎn care mi se clatină sub frunte luna.
Când ochii tăi, ochii tăiMă cheamă cu dorTună, tună-n mine iară.Sunt a ta, a taMereu prea ușorȘi vocea ta-n ureche mă omoară.Dulci și amare, gânduri murdarePe mine nu mă mai pot opriTu și cu mine, suflete plinePoate că știi.Când te am, îmi dai sentimentulCă prin suflete ne trece curentulHai cu mine până la steleȘi apoi … Citește mai mult
I.Ca să văd că totul s-a dus, ca să văd golurile și veșmintele,mănușa ta de lună dă-mi-o,cealaltă mănușă a ta, pierdută-n iarbă,dragostea mea!Vântul poate să smulgă melciimorți pe plămânul elefantuluiși să spulbere viermii înțepenițidin mugurii de lumină sau mere.Chipurile vâslesc nepăsătoarepe sub larma măruntă a ierburilorși-i pieptul mic al broaștei în colțtulbure de inimă și … Citește mai mult